Punem și puțină practică deși nu țin morțiș să sune a curs de dezvoltare personală. Să recapitulăm puțin: Iubire, compasiune, iar unde nu ne mai regăsim spunem NU(plecăm din acea conjunctură).
“Trauma”
Atunci când suntem mici și suntem abuzați de părinți, profesori, frați mai mari, să spunem aleator aparent o simplă jignire “ești prost”(nu aș spune chiar banal) teoretic tu ar trebui să reacționezi ceva de genul: Ce te face să gândești așa? de ce folosești asta referitor la mine? … Dar nu reacționezi … Părinții, profesorii, reprezintă autoritatea, frații sau copiii mai mari din instinctul de conservare nu le răspunzi, practic tu începi să duci povara. Cine a fost abuzat, va abuza la rândul lui. Cine te jignește “ești prost” și dacă ceilalți din jur aprobă, în unele cazuri chiar se amuză pe această temă deja în subconștientul tău de persoana abuzată cauți motive pentru acest incident. Dacă aceste traume provin de la “autoritate” deja consideri un lucru normal ca tu la rândul tău să folosești aceste jigniri.
In situații de criză tu vei folosi aceste jigniri, din abuzat devii abuzator. Și explicația este foarte simplă ți se pare o situație normală. Dacă cineva se va comporta altfel decât tu ai așteptări chiar dacă nu spui asta deschis, dar in gândul tău spui sigur “băi ești prost?”
Iar tiparele atrag tipare, ai să observi că oamenii ăia pe care i-ai întâlnit ieri și “parcă te știi de-o viață”, astăzi te enervează la culme. Pentru că tu atragi acele tipare care iți sunt familiare, chiar daca ți-au produs râni, ele zac în subconștient. Până te vindeci(“te întorci la tine”) ai să folosești sau ai să atragi acele tipare dăunătoare. Dacă cineva o să folosească acele jigniri dar nu împotriva ta, tu ca persoana abuzată o să încerci instinctiv să ripostezi, deja simți nevoia să critici, să intervii.
Paradoxal tu care folosești acest cuvânt, pe oricine auzi că-l folosește deja nu mai sunteți prieteni. Până nu te vindeci ai să trăiești duplicitar, în mare parte o minciună. Involuntar să ne protejăm, băgăm totul sub preș.
“Dumnezeu iți trimite aceeași lecție până o înveți”
Când începi să te vindeci, când apare acea dorința să vezi de ce? Sau de ce folosesc eu asta? Când începe să apară acel nivel de conștiință, ai să observi că te poarta prin tot labirintul, până ajungi la sursă. Chiar dacă nu dorești acest lucru, nu te vei “vindeca” până nu ajungi la sursă. “Dumnezeu” se oprește să-ți trimită tipare, atunci când vindeci rana și tu la rândul tău nu mai folosești nici pentru a justifica acțiunile cuiva, nici pentru a a-ți vărsa nervii. Pentru că în momentul când vindeci folosești compasiunea, pentru că atunci știi sigur că nu ai dreptul să judeci, să critici sau să justifici în vreun fel o traumă. Pentru că atunci când te vindeci ai să spui ceva de genul: Nu a fost prea inspirat sa rezolve o situație, atunci la nervi mi-a adresat o jignire(folosesc compasiunea). Nu mai accept aceasta situație, dar nu voi riposta la nervi ca el, pentru ca acum eu gândesc(nu am dreptul sa judec sau sa critic). Implicit folosesc iertarea pentru a nu rămâne cu traume toată viața, dar spun stop, deci în nici un caz … Te iert, deci poți să mai faci.
Exemplul este random cu “ești prost”, deși pare minor, nu e minor, am adăugat de la mine “autoritatea” deși nu e exclus să se întâmple așa. Puteți studia fenomenul “bătaia este ruptă din rai” eu aș traduce ceva de genul, nu pot gestiona situații de criză și atât mă duce capul. Trauma se poate instala fără să-ți dai seama și de la cele mai variate forme. Natura umană este sensibilă, când ești copil ești și mai fragil. Poți și ca adult să te transformi într-o secunda din cauza unui șoc. Nu ai limită de vârstă.
“Iertarea”
Să spui doar te iert, în contextul unui abuz, unei traume? Ca să nu dramatizez ar trebui să existe și ceva în afara de “te iert”, dacă eu simt anxietate, stres, sau orice alt disconfort, chiar dacă nu e o cauza reală, nu vei rezolva nimic doar cu “te iert”. Da trebuie să înveți să te ierți pe tine, ca să treci mai departe, trebuie să înveți să ierți partenerul pentru că apus 3 linguri de sare în loc de 4(deși asta e discutabil). Da te iert pentru că ai greșit, dar trebuie să mă convingi că nu mai faci asta; pentru că a doua oară devine un tipar. Odată ce folosești compasiunea e o altă formă de iertare.
Mai e un aspect, dacă tu te îmbraci în roșu și te duci la taur, pot folosi compasiunea pentru tine, dar nu știu cum să-ți explic … O cam cauți. Nu pot gândi despre taur ca ar fi “idiot”, ăla e instinctul lui, eu știu lucrul ăsta despre taur … nu ca aș găsi o scuză… Nu caut scuze. Și nu mă refer doar la “tauri”, dar asta de dragul discuției… Dar cum am mai spus: Nu am dreptul să judec, să critic, pot doar iubi sau folosi compasiunea, eventual să plec.
“Compasiune”
Mi-ar fi foarte ușor să spun compasiune sau empatie… Dar nu am folosit “empatie” = este capacitatea de a înțelege sau a simți ceea ce simte o altă persoană, din perspectiva acesteia.
Tradus ar suna ceva de genul “Înțeleg de ce mă faci <prost
Deci doar compasiune “înțeleg că e într-o perioadă proastă, îmi pare rău pentru el(nu judec) … Dar nu pot merge mai departe/ sau / trebuie să mă asigure și nu prin vorbe(vindec)”. Dacă noi permitem anumite lucruri vor deveni obiceiul nostru.
Abuzul fizic e absolut la fel ca abuzul psihic, faptul că nu se văd urme vizibile, abuzul psihic poate fi cu mult mai grav. Faptul că trec eroic aparent fără urme, nu înseamnă că sunt un învingător. Până nu mă vindec sunt o victima. Ca și raționament foloseam cuvântul “dușman”, acum să facem un mic scenariu, cineva îmi produce rău și eu ca să nu fie de ajuns, mă gândesc și mâine si poimâine, poate zile, poate luni, poate ani(deci tot în folosul lui). Trebuie să vindeci pentru a pune stop. Da m-a “fraierit”(intenția de a mă vindeca și de a discuta despre asta) dar pe viitor nu o sa mai fac asta, asta, asta(schimb filtrele), voi evita aceste situații, dar nu mai are sens acum “să-mi torn cenușă în cap”(mă iert).
“random”
Sunt situații și situații, unele lucruri au un răspuns, unele lucruri așa s-au întâmplat din varii motive. Poate uneori chiar ni se pare(deși instinctul îți spune clar, când ai filtrele bune), dar nu încerca să răspunzi din instinct pentru că atunci răspunzi cu partea din trecutul tău(nevindecat). 10 secunde, 30 de secunde, 50 de secunde oferă un răspuns gândit și fără resentimente(nu critici, nu judeci) și nu încerc să transform totul într-un conflict(roșu și taur). Faptul că spun “nu mă regăsesc în această situație”, nu înfurie pe nimeni. Sigur în acest moment te văd nervos/ă, dar putem discuta mâine pe acest subiect când suntem amândoi calmi, acum sunt puțin agitat/ă(mut atenția pe mine, nu aduc o critică). Nu totul se poate rezolva pașnic, daca integritatea ta fizică este pusă în pericol, pleci sau fugi! Nu încerca să educi pe cineva că mai rău faci, evitarea unui conflict de cele mai multe ori rezolva conflictul.
Și un mic amănunt, de cele mai multe ori ai nevoie de un mic imbold pentru a ieși din buclă, poate fi o carte, un sentiment, o persoana apropiată… Nu lăsa ca un lucru aparent banal să-ți umbrească toata viața.
Nu e un text pentru cei vindecați, cum de altfel nu se vrea a fi un tratament sau o justificare, unele lucruri par ușor mistice sau desprinse de realitate, fiecare poate privi în sinea lui și poate spune cât de calm și liniștit este, oricine poate face o incursiune în interior, trebuie doar curaj.
“La nivel global, se estimează că 264 de milioane de oameni sunt afectați de depresie, sunt afectate mai multe femei decât bărbați.”
Scrisoare către fiica mea…
Draga mea…
ceva diferit … ziua a XVII a
…atunci cand liniștea nu mai e atât de apăsătoare.
Compasiune vs Iertare
0 Comments