Bună dimineața, să stii, am pus de cafea, te așteaptă! Glumesc, mai ai cateva ore bune de somn, vorba unui contemporan “folosește-le cu înțelepciune” …

Vorbeam zilele trecute despre neîncredere, dar mai întâi de toate simțeam nevoia sa mă repet. În discuțiile dintre noi mereu uităm cine a fost primul … Oul sau găina? asta recunosc mă distrează maxim, dar mă și bucură în același timp!

Cum îți spuneam e o situație ingrată sa vorbești despre subiecte “fierbinți”, dar viața nu e făcută doar din lucruri drăguțe … și ca să vizitezi Raiul mai întâi trebuie sa treci prin iad… de fapt așa e și firesc, altfel nu am mai putea aprecia.

Pe de altă parte dacă aș ezita la nesfârșit ar însemna să nu mai fiu eu, ar însemna să mai “înot” în aceleași frici pe care le consider de mult vindecate.

Până la neîncredere, aș vrea să-ți vorbesc despre “ce vor unii să audă”, uneori viața te pune în situația delicată de a face și lucrul acesta. Atunci când cineva nu e pregătit să audă ceea ce ai de spus chiar e indicat să faci asta … Nu însemna că minți, efectiv te protejezi de situații neplăcute, știu sună cam egoist, dar ca să oferi armonie trebuie sa fii tu într-un echilibru perfect. Dacă vrei să fii un/o Prieten/ă adevărat/ă indiferent de natura relației ar trebui sa exprimi lucrurile așa cum le vezi tu. Cine se va supăra pe felul cum gândești, sigur nu îți e Prieten și nu mai are rost sa te afli în acel loc! Deja în locurile unde trebuie sa te explici prea mult, sau să explici felul tău de a fi, ar trebui să faci un pas înapoi, ar trebui să dispari în liniște. Nu e nevoie să spui prea multe  când “pleci” și e posibil să simți nevoia să mai “strigi” acolo unde consideri că se mai poate îndrepta câte ceva … Dar cu cât vei încerca mai mult cu atât te vei îndepărta mai mult. O viață în armonie vorbește despre șoapte nu despre strigăte, acolo unde dispare echilibrul apare nesiguranța, neîncrederea și de cele mai multe ori mult zgomot pentru nimic.

Când griurile se contopesc ai nevoie să ștergi tot și să rămâi în tăcerea albului imaculat.  Liniștea e cu mult mai importantă decât cele mai clare adevăruri. Nu încerca să umpli goluri cu alte goluri, că te vor goli de tot … cei care te vor aprecia se vor așeza lângă tine în tăcere, ceilalți vor încerca sa te schimbe în funcție de interese.

Neîncrederea ca orice frică sapă adânc și de-o parte și de cealaltă. Și ca orice frică te face irațional. Nu încerc să fac un colocviu pe această temă, nu asta e scopul! Vreau să-ți spun că odată ce treci prin anumite lucruri, când reapar … sunt evidente le observi de la distanță și nu cu prea mult efort. Cred că atunci când principiile de bază dispar se creează un dezechilibru și aici mă refer la relațiile umane.  Reciprocitatea, bunul simț, empatia, compasiunea, capacitatea de a-ți asuma, lipsa lor duce la dezechilibru. În orice caz vei întâlni și minciuna, mai mult sau mai puțin evidentă. Și manifestările sunt destul de ușor de observat, dacă vrei … precum un cățel speriat ce mușcă fără discerământ atunci când se simte atacat.

Lipsa dialogului duce de cele mai multe ori la multe confuzii, sau a dialogului trunchiat. Trebuie doar să ai capacitatea și dorința de a îndrepta toate astea. Știu că ai tendința să ajuți, ai grijă sunt cazuri când cei pe care îi “vindeci” te vor urî, e precum bolnavul după vindecare… nu va mai fi așa bun prieten cu medicamentele. Dar dacă vrei să ajuți … oferă iubire și Prietenie necondiționată. Prin iubire poți vindeca multe. Și ca o paranteză, încearcă toate formele de iubire nu te opri doar la una dintre ele…

Era o chestie cu ” self-esteem “, eu îți spun varianta mea, dă oamenilor din jurul tău toată puterea, uneori e chiar necesar să faci asta, așa vezi ce pot și unde se poziționează. Știi cum e, de multe ori când ne adresăm cuiva, vorbim mai mult despre noi, putem folosi și reversul, asta depinde doar de câtă imaginație avem.

Ștefan are o vorbă ” cu toții avem o aură, cu cât e mai vizibilă cu atât vom fi mai atacați” … Dar scopul tău nu e să fii iubită de toată lumea și sincer să fiu nici nu ar fi posibil … Scopul tău e sa trăiești în armonie cu tine, să lupți pentru planurile și idealurile tale și pe cât posibil să nu fii opțiunea nimănui. Poți aplauda oricând, dar nu te poziționa doar acolo … scriam mai sus de reciprocitate. Și nu te folosi de oameni, pentru că și ei se vor folosi la rândul lor de tine, învață să delimitezi clar lucrurile pe care nu vrei să le primești … acceptându-le? fără să vrei … le adopți.

Poți schimba orice dacă ai răbdare și voință, un singur lucru să nu schimbi “copilul din tine”, lasă inocența aia nealterată pentru că ea te învață despre iubire, despre iertare, despre bucurie, despre tot. Când schimbi asta, lumea ta se v-a schimba complet și ar fi păcat.

Sunt convins că experiența ta va fi cu mult mai bogată decât cuvintele mele care de cele mai multe ori sunt extrem de simple, de aceea nu aș vrea să le privești ca sfaturi, doar să treci peste ele. Pe unele le-ai simțit chiar tu și tare aș fi vrut sa le știi doar din “auzite”. Dar oricât aș simți nevoia să te protejez, știu că lucrurile învățate pe propria piele sunt cu mult mai valoroase. Nu o fac neapărat din generozitate, dar vreau să mă protejez … pentru că atunci când tu suferi odată, eu sufar de zece ori mai mult și tare nu aș vrea să sufăr pentru lucruri nesemnificative!

Știu că înțelegi fiecare frază, fiecare cuvânt, deci nu simt nevoia să dezvolt mai mult, nu știu care a fost primul, dar oul e cu mult mai frumos!

 

Te iubesc, te pup, “ai grija despre tine”,
apropo sper sa nu mă lași sa termin cafeaua singur …

Scrisoare către fiica mea…
Draga mea…

 

 


Adrian

M-am nascut intr-un orasel mic de provincie, e locul unde am descoperit dragostea fata de natura, fata de porumbei, fata de oameni, e locul care m-a fascinat si locul care mi-a daruit cele mai multe bucurii. Cand uit ca sunt mai bine de 20 si ceva de ani de cand lucrez in IT, ascult jazz, sau Blues-rock ... Din 2017 de cele mai multe ori ascult aceasta muzica pe bicicleta si uneori alergand prin parcuri. As putea spune ca am descoperit sportul la 46 de ani, frumoasa varsta :) Cu toate astea nu mi-e rusine sa ascult muzica de fanfara, e muzica ce am auzit-o pe meleagurile mele. Impartasesc toate aceste bucurii cu cativa Prieteni, nu foarte multi, pentru ca nu sunt atat de darnic, dar nici foarte zgarcit. De multe ori am fost criticat ca privesc doar in alb si negru, dar nu cred ca deosebesc prea bine nuantele de gri...si cred ... nici nu ma definesc. Cand mai ramane ceva timp, cred eu ca-mi place sa rasfoiesc cate o carte, as prefera istorice...dar nu e musai si nici nu fac o regula din asta. Cand am ceva de spus despre Columbofilie scriu pe www.aspigeons.ro. In rest imi ocup timpul printre servere si script-uri.

0 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *