Noi am uitat cuvântul moștenire

Noi am uitat cuvântul moștenire,
În cărți ce par ascunse într-un sertar,
Probabil ne vom reveni din amorțire,
Dar ce-am pierdut, mai rar se naște iar.

Știi, alergăm febril după schimbare,
Un scop din asta zilnic ne-am făcut,
Nu mai e timp de lucruri care cer sudoare,
Noi vindem chiar și apa din uluc.

Am tot vândut ce se putea și vinde,
A mai rămas un petec de pământ,
Un neam de e întreg la minte,
Păstrează puii, dar și Cloșca în jurământ.

E drept, oferta-i generoasă,
La cei ce pot a cumpăra chiar totul,
Iar noi, schițând doar o grimasă,
Ne vindem și Tradiția și norocul.

Ne amăgim vorbind în altă limbă,
Că stăm la masa celor mari,
Iar la Crăciun, ne amintim colindul,
Sau doar cuptorul, ce ascundea povești în jar.

Ne amăgim crezând în “Piramide”,
În jocuri elevate ne-am pierdut,
Nu e frumos cuvântul ” a se vinde”,
Dar noi, cu asta Doamne am început!