Să crezi în tine dar cam cât?
Și când consideri început?
De n-ai crezut și acum tu crezi?
Cum de vei ști ca-i bun ce vezi?
Doar încercând, sau doar când crezi?
Și vei ști sigur spre sfârsit?
Că începutul e infinit?
Deci fraze scoase din context,
Arată ca si cum n-au sens?
Da sună bine si admiri!
Si început și infinit!
Dar ai rabdare să înveti?
Să reușești să nu regreți?
Știi asta cu regretul? Cred că …
Universul nu acceptă!
Dar îți acceptă foarte multe …
A da! Poți chiar iubi oriune …
Si liber poți sa fii la fel …
Deci e fain, cuvântul Univers!?
Să poți iubi, să poți ierta,
Să poți simți, să poți visa …
Da e chiar o faină perspectiva,
Ar face sens chiar și dorința?!
Stai! sa nu fiu neînțeles!
Tu crezi acum în Univers?
Și dacă crezi? Ai vrea sa-mi spui?
E chiar simpatic dumnealui?
Sau și simpatic și ursuz?
Sau doar draguț intr-un cuvânt?
Stiu asta cu iubirea tot repet,
Dar nu e doar un simplu gest!
Și nici cuvant care ar da bine!
Și uneori indiferent de rime!
Da poți trai fără să crezi în Univers!
Dar crede în tine, face sens!
Și dacă tu gasești un alt cuvânt?
Te rog să-mi scrii, măcar un rănd …
Chiar si pe-o foaie de hârtie …
Și voi simți o mare bucurie …
Că poți visa în visul meu,
Dar poți gândi în felul tău …
Ah! Asta cu acceptarea,
E chiar o temă principală,
Vom scrie despre Ea,
Dar tot așa în prag de seară …
Da cred că domnul Univers,
E cum te vezi și unde te poziționezi …
Și are o foarte mare răbdare …
Să tot încerci, până vei “crește” Mare!
0 Comments