Vorbea atât de frumos dar eram incapabil sa inteleg… “Timpul nu separa oameni”… el doar arata ce sa cimentat si ce nu…. la fel si distanta … e doar un instrument … nu separa oamenii … poți sa ai pe cineva alaturi si sa fiti atat de “străini” încât va e frică si să vorbiți … distanța doar îți arată ce apreciezi, ce iubești, sau ce respecți … Distanta si timpul nu separa, nu iti “rapeste” nimic, doar iti arata unde te situezi …Oamenii care sunt destinati sa-ti fie alaturi vor ramane acolo! Am mai scris despre asta, nu e nevoie sa faci eforturi, ei vor ramane acolo indiferent de starile tale … Cine te apreciaza va fi acolo mereu chiar daca uneori nu fizic langa tine! Cineva care ti-a ramas in “inima” stii ca va fi acolo! Mereu langa tine …trebuie sa inchizi ochii si sa vezi.
Timpul nu desparte! Covingerile noastre … care uneori sunt adanc inradacinate, ele despart … Si la fel daca tinem la oamenii aia trebuie sa-i lasam “liberi” sa-si urmeze calea … nimeni constrans nu va sta intr-un loc, indiferent de ce eforturi faci. Si fiecare vede in felul sau, de asta de multe ori spunem ca e adevarul tau si adevarul …
Nu putem defini un om ca fiind 100% frumos sau urat, fiecare are plusuri si minusuri, depinde de noi cum il percepem si mai depinde foarte mult de felul cum apreciem! Un om pe care il apreciezi nu poate fi altfel decat frumos, “Frumusetea e in ochiul privitorului”, totul tine de perceptiile noastre. Dar mai mult ca sigur un om care te apreciaza iti va duce inperfectiunile la rang de perfectiune, daca nu e chimia aia indiferent de relatie, daca nu ai rabdare sa observi, daca nu iti faci timp, nu vei vedea decat un vid.
Timpul nu desparte, noi suntem prea grabiti, am ajuns sa spunem cu atata lejeritate si atat de repede, “La revedere” si “Pa” si atat de tarziu sau niciodata “Multumesc”, incat uneori te intrebi despre ce e “dorul” daca tu nu ai rabdare …
La fel uneori alegem sa “predam mai intai lectiile” in locul bucuriei de a fi din nou impreuna, am ajuns sa fim prea incrancenati pe viata, pe noi, pe timp, pe distanta, pe tot ce ne inconjoara, desi in interiorul nostru ne dorim linistea, apreciem mai mult haosul.
Un om care ti-a intrat la inima va ramane acolo, pentru ca e locul tau cel mai curat, oamenii care te-au binecuvantat cu rabdarea lor, cu dragostea lor, cu iubirea lor, vor ramane acolo …
Timpul nu desparte oamenii si nici distanta! Si reversul, prezenta unui om langa tine nu dovedeste ca esti iubit, apreciat, incurajat … Sarim prea repede cand cineva greseste, dar foarte putini aleg sa vina si cu argumente sa-ti “deschida” mintea, inima, ochii … Incrancenarea dispare doar atunci cand respectul e pe primul loc, altfel nu poate fi …
Poate sunt putin arogant acum, imi asum, dar nu pot decat sa zambesc cand cineva afirma ca gresesti doar pentru ca asa vrea el 🙂 … Nu ai argumente solide cand contrazici … nu poti decat sa fii superficial, uneori risti sa fii chiar ipocrit! Sa critici ceva care in trecut faceai si tu, sau si mai grav chiar faci 🙂 chiar risti sa fii ipocrit!
Desi tonul face muzica, nu tine doar de ton … un om care te apreciaza iti poate spune si lucruri mai putin “dragute”, dar incrancenarea dispare, miza dispare … atunci cand apreciezi pe cineva …
Timpul nu desparte si nici nu separa, el doar are rabdare cu tine sa vada unde iti indrepti pasii … Am devenit mult prea roboti, nu acceptam lacrimi, nu mai stim sa oferim umarul, prea mult ne gandim la slabiciunile celorlalti si le ignoram pe ale noastre, ne uitam cu inima cat un purice la filme unde vitejii cu sabia in mana si lacrimi in ochi cum isi aparau familia si pamanturile, dar noi nu ne permitem sa fim atat de slabi … Pentru ca am incetat de mult sa mai traim … suntem doar niste masini, uneori foarte bine programate, uneori cu o gramada de erori!
0 Comments