Icoana

Tu-mi ești în gânduri, maică sfântă,
Îmi ești icoană între icoane,
Mi-ai alinat durerea în tihnă,
Mi-ai dat speranță sa fiu mare.

Mi-ai dat povață cum să caut,
Iar printre a mele căutări,
Tu m-ai lăsat să-mi găsesc calea,
Chiar după multe frământări.

Nu m-ai certat atunci când drumul,
Mii de cărări părea să arate,
Măicuță dragă tu-mi știi totul,
Știi bucuria, îmi știi oftatul.

M-ai odihnit prin vorba caldă,
In duioșie m-ai scăldat,
Mi-ai dat măicuță sfaturi bune,
Chiar și atunci când m-ai certat.

Mi-ai arătat prin vorbe simple,
Cum pot deschide multe uși,
Sa nu mă învârt între cuvinte,
Când sigur am ceva de spus.

M-ai învățat ce înseamnă truda,
De cinste tu mi-ai povestit,
Ce înseamnă om de omenie,
Să țin măicuță fruntea sus.

De-ar fi să adun povața toată,
O viață știu, mi-ar trebui,
Dar timpul maică nu ne iarta,
Ce e trecut, e bun trecut.

M-ai învățat ce înseamnă aripi,
Despre speranță mi-ai vorbit,
Maicuta mea cu bunătate,
Ce înseamnă, Îngeri pe pământ!