Hraneste-ti lupul …

Știi tu povestea în care, bunicul povestește,
Despre doi lupi ce omul îi poate îngriji?
Doi lupi ce sunt acolo in interiorul tau …
E o poveste în care tu poți alege calea …
Cum să trăiești … la fel cum vei simți …
Deci tu hrănește lupul ce-ți face trebuință
Si numai pe acela iubeste-l zi de zi…
De ai ales iubirea la fel si empatia …
Stii bucuria simplă? Aceea de copil?
Sa ai inca speranță, să-ți duci in tihnă traiul …
Și in sinceritate să poți încă iubi?
De ai ales acestea nu crede că îndată,
Le vei găsi oriunde, îți poartă timpul pașii … zi de zi!
Noi căutăm mereu, visăm la lucruri simple …
La oamenii frumoși, care să ne încânte …
Cu bunătatea în suflet și cu iubirea lor …
Dar poate tu atragi doar ce-ai zidit in tine …
Așa ca tu zidește, bucată cu bucată …
Și fă din tine omul ce-l poți și tu iubi!
De ipocriți si falși să știi e plină lumea!
Dar tu trăiește simplu, la fel să poți iubi…
Așa au fost străbunii … la care ei visează …
Si uneori se închină crezând că-i mai învie …
Dar unde nu-i sămânță, nici spic nu va ieși …