Ea frumoasă și plăpândă,
El doar un copil cuminte,
Doar ținând-se de mână,
În iubirea lor profundă.
El șoptind că o iubește,
Ea privindu-l în tăcere,
Două umbre îmbrățișate,
Ce-și oferă mângâiere.
Luna seamănă a zâmbet,
Stele par a-i prinde părul,
Ea se cuibărește în brațe,
Alinându-i pe loc dorul.
El cu inima văpaie,
Ea de-o frumusețe rară,
În sărutul lor se naște,
Dragostea adevărată.
Ea îi mângâie obrajii,
El timid sărută ochii,
Ea cu trupul ei de nimfă,
La îmbujorat cu totul.
Primăvara trece iute,
Vara în “zbor” li se arată,
Toamna pașii lor alină,
Pentru iarna ce-o să treacă.
Văd în tine lumea toată,
Spuse ea cu vorba-i dulce,
Dragul meu te rog mă iartă,
Când nu știu în a-ți răspunde.
De-aș putea descrie clipa,
Când și unde-ai apărut,
Draga mea vei înțelege,
Îmi ești totul pe pământ!
0 Comments