Ciudate vremuri Doamne,
Iar lupi… prea mulți la număr,
prea multe oi Părinte,
rămase fără turmă.
Prea mulți acei ce vor,
Să vândă ei ceva,
iar când nu le mai pică,
îți fură munca ta.
Prea mulți acei ce simt,
minciuna să învârtă,
e meserie grea,
să tot vorbești din burtă.
Iar demagogi Părinte,
te rog Tu să mă ierți,
dar nu ai explicat,
prea bine, ce e drept.
Avem așa în noi,
o fină îndemnare,
să credem în ce-i strâmb,
sau hoți la drumul mare.
De mai apare unul,
așa mai luminat,
sărim pe el cu toții,
precum ar fi vânat.
Am tot sperat în șansă,
în ruga de Crăciun,
dar au plecat cu toții,
tu Doamne știi ce spun.
Probabil că și noi,
comozi din cale afară,
le dăm mereu ocazii,
să fim furați pe față.
0 Comments