Auditoriu

Infatuați nevoie mare,
Privesc cum lumea se adună,
Ei își rostesc frumos discursul,
De parcă ar spune noapte bună.

Predicatori fără de predici,
Cu vorbe spuse într-o clipită,
Cât de frumoasă e minciuna,
Când e în aur poleită…

Și fii atent aici la mine,
De nu vei face cum îți spun,
Nimic nu îți va merge bine,
Păcat de timp, păcat de drum.

Lăudăroși fără de seamăn,
Impart cu dărnicie “harul”,
S-ar vinde până și pe sine,
Dar nu contează, ăsta-i planul…

Cândva cuvântul era vorbă,
Dar nu doar spusă la întâmplare,
Acum înșiruiri de fraze,
Dar cine le mai dă crezare?

Știi, vorba dulce mult aduce,
Iar promisiuni fără de număr,
Dar și minciuna e o vorbă,
Ca alte lucruri spuse în glumă…

De farisei e plin pământul,
Iar Iude sigur întâlnești,
Dar mai depinde și de tine,
Pe cine, sau de ce îl crezi?

Știi, hoțul are un păcat,
Iar păgubitul are o sută,
Te poți preface înșelat,
Să nu înșeli că viața-i scurtă!