Astăzi ne odihnim …

Astăzi ne odihnim, e sărbătoare …
Am uitat și de mine, am uitat și de tine …
Te-am uitat într-un loc unde se aud doar bataile inimii…
Ca un fâlfâit de aripi, se aude doar un oftat usor …
Am obosit! Dar astăzi ne vom odihni!
Ne vom odihni privind lumea ce ne înconjoară!
Sătui de atâta dorință …
Am învățat ca toate au un timp al lor!
Abia atunci cand nu mai simți oboseală,
Vei observa ca totul a fost atât de ușor ….
A fost atat de usor încât iti vine sa zambesti …
Ai învățat să te bucuri și să pretuiesti toate la timpul lor …
Pentru fiecare sărutare, pentru fiecare îmbrățișare,
Pentru fiecare lacrima, pentru fiecare cuvânt frumos …
Dar astăzi trebuie sa te oprești din “alergarea” ta …
Si sa asculți doar linistea, să te odihnești odată cu Ea!
Abia când vei fi “odihnit” vei observa frumusețea din jurul tau …
Sau dupa caz … odihnită … și sa nu vorbim doar despre mine …
Opreste-te chiar și pentru o clipa si lasă timpul sa astepte si el,
Lasa-l sa te privească, cum observi linistea ce te înconjoară!
Pentru ca ai învățat sa te cauți, sa te găsești si sa te regăsești,
Chiar si atunci cand totul parea o povara!
Astazi învață sa-ti odihnesti ochii, privind cerul,
Privind norii, privind stelele, ascultand glasul tremurat de vioara …
Pentru ca ai invatat ca odihnit, sau dupa caz odihnită, vei trece zâmbind peste toate,
La inceput de zi, sau in prag de seara, fara sa simți din nou oboseală!
Asculta-ti inima! ai timp chiar si pentru o tigara!
Deci azi odihneste-te! Cum ar fi prima oară!
Privind la tot și la toate …
Și nu înceta să iubești … tot ce te înconjoară!

07.Ziua VII - Doar ... Poezie!