Prieten

Prieten e un cuvânt atât de sacru,
Dar mâzgălit devine o povară,
Purtat cu grijă în conversații fine,
Iar uneori stâlcit din cale afară.

Prieten, într-o lume atât de răscolită,
E cel ce poate astăzi, dar și mâine,
Să-ți spună fără patimă și ură
Ce mintea ta nu poate să promită.

Orgolii mici sau poate chiar trufie,
Oricine poate azi, știi, să le aibă,
Mai sunt momente, hoinărind prin lume,
Să pierzi busola, rătăcind spre casă.

Precum un far când luminează calea,
Există cineva ce crede-n tine,
Că-i spui Prieten, Mentor sau tovarăș,
Mereu acolo, chiar de-i rău sau bine.

Nu se măsoară în daruri sau cuvinte alese
Acel cuvânt săpat în ani de viață,
Prieten nu poți spune la oricine,
Doar timpul și nevoia te învață.

Poți câștiga sau pierde într-o secundă
Acel ceva ce uneori nu-ți pasă,
Iar de nu simți, nu-i musai să continui,
O falsă amăgire nu ține loc de casă.

01.10.2026