Ziduri …

Ploaia tocmai se oprise, nu era nici frig nici cald, cele câteva frunze rămase pe alee lăsa impresia de toamnă. Toamnă târzie, sau iarna fără zăpadă … natura îți arăta clar că nimic nu e previzibil. Schimbările climatice explicate pe larg de specialiști, sau “nespecialiști”, explică influența noastră uneori nefastă asupra mediului. Un lucru se evidențiază clar, de cele mai multe ori ne facem rău singuri și mereu avem tendința de a găsi motive și cauze în exterior.

Privesc la zidurile aproape neschimbate de vreme și îmi dau seama că cine administrează aceste locuri se pricepe de minune… Nou și vechi în același timp, e fascinantă trecerea asta prin timp …
– La ce te gândești?
– Știi? Până nu de mult spuneam adesea că iubesc liniștea … cu toate astea sunt momente cand îmi lipsește forfota …
– Nu-ți place aici?
– Ba da! Dar cu toate astea … aprope recunoști rușinat ca nu poți trai într-o liniște deplină … Cred că nu ești obișnuit cu “ea”… Cine știe?
– Cu toții simțim nevoia asta de cunoaștere, de explorare, de nou … Și din fericire, avem și locuri precum acesta, unde ne “odihnim” gândurile … Ar fi prea monoton să ai doar liniște … Și mult prea obositore “forfota” ta … Liniștea pleacă de la tine și nu de la cei din jurul tău … poti observa și singur … deși nu e o vreme ideală, locurile ca acesta te fascinează, e ceva ce trece dincolo de tine …
– Vezi tu? … Locuri, oameni, sunt unele momente care le-ai derula la infinit și unele ai vrea sa nu se întâmple niciodata …
– Nu ai aprecia la justa lor valoare oamenii de care îți amintesti cu drag dacă nu ai fi avut si experiențe din care să înveți, nu pentru că nu ai fi tu capabil … Așa suntem noi oamneii … uităm repede … Pe de altă parte … daca nu ar exista uitarea, am lua-o cu toții razna … Mă rog nu știu câți mai suntem sănătoși in vremurile astea tulburi …
Ți-aș explica aproape fără sens unele lucruri … până nu treci tu prin ele nu le acorzi atenția cuvenită …
– Da ai perfectă dreptate!
– Ar fi mult prea ușor să-ți construiești “ziduri”și să nu te “atingă” nimic … Vine un moment când viața îți demonstrează că nu te-ai gândit la toate … și îți dărâmă toate acele ziduri …
Pe parcusul vietii întâlnești oamenii, pe care ai vrea să-i pastrezi doar pentru tine, asa cum spuneai sa menții timpul în loc, dar mi-a spus și mie un om destul de citit … Oamenii “mari” nu au suficient timp pentru tine, ei au treburile lor … “fură”cât poți, atunci când poți … poate vin și pleacă, ar fi un gest egoist să vrei doar să primești … poate că rolul tău e să transmiți, sau poate atât a fost necesar sa primești!
– Poate că niciodată nu te simți pregătit sau pregătită … Nu ți s-a întâmplat niciodată?
– Ba da! Dar cu toate astea zâmbești la final când reușești! Nu?
– E cel mai frumos! Azi ai prea multe argumente și eu prea puțină cafea la activ să țin pasul cu tine … zâmbește … trasează o linie imaginară spre orizont …
– Recunoaște … ai nevoie de timp să te obișnuiești … inclusiv cu liniștea asta … cum de altfel ai nevoie de timp să vezi ce-ți lipsește, poate uneori nu găsești simetria și timpul îți arată că ceva ce vedeai fără sens să fie piesa ce-ți lipseste … Vezi tu? E cel mai ușor să dăm vina pe alții, până nu ne luptăm cu demonii noștri … până nu ne facem ordine în gânduri, nu vom vedea limpede … Pacea nu vine niciodată singură și nici un “zid” nu te asigura că te va apăra la infinit … Toți avem idoli, persoane la care ținem … Intrebarea e … Noi ce transmitem mai departe? E cel mai simplu să luăm totul de-a gata … Mare provocare e când construiești din “nimic” … roata a fost inventata de mult …
– Deci aș putea să mă gândesc și la “forfotă” din când în când? …zambesc …
– Ce vrei să auzi? … zâmbește … Vezi? … aproape cu armele tale … Depinde ce-ți dorești? Sau ai grijă ce-ți dorești ?! …
– Da aproape ca înțeleg, sau mă rog e o luptă … cum ar putea ceva sa “mocnească” atâta timp … ceva să te definească fără ca măcar să-ți dai seama …
– E și normal, așa e și firesc, maturitatea vine odată cu timpul, nu suntem pregătiți să procesăm tot ce ne așteaptă pe parcurs … E ca la film … daca vezi finalul deja nu te mai pasionează … l-ai vazut …

Ploaia începe să cearnă mărunt, liniștea e aproape ireală, clădirile, arhitectura, peisajul, aproape zici că s-a oprit timpul în loc … cei câțiva localnici cu mersul lor calm, par că s-au născut fără griji … Dar cine știe câte povești au locurile astea?

14.Ziua a XIV a - Doar Eu!