Mi-ai spus să caut un motiv să mă bucur …
Și am găsit o mie de motive.
Mi-ai spus să caut motive zilnic …
Și asta caut fără să mă supăr.
Mi-ai spus să fiu doar eu …
Și asta am început să fiu,
Fără a judeca orice clipă,
Mi-am dat voie să învăț din fiecare greșeală.
Mi-ai povestit de un nou început …
Și am început să mă caut pe mine,
Între idei neîncepute și gânduri fără de sfârșit,
Mi-ai spus atâtea, încât nici nu mai țin minte!?
Mi-ai spus că fiecare început are frumusețea lui,
Nu există sfârșit decât atunci când încetezi să mai cauți!
Mi-ai spus că fiecare copac renaște,
Doar atunci cand rămâne fără frunze!
Mi-ai spus că lucrurile frumoase,
Apar atunci cand te aștepți mai puțin.
Mi-ai spus să nu cred în lucruri mărunte,
Pentru că fiecare clipă poate recrea un destin!
Mi-ai spus atâtea despre mine, povestind despre tine,
Iar acum consider că te cunosc.
Mi-ai spus că orice fac indiferent de zi,
Seara să mă pot privi în oglindă!
Mi-ai spus să  caut oameni frumoși și nu veșminte,
La fel mi-ai spus, să nu caut acolo unde căutarea nu are rost!
Mi-ai spus o mie de cuvinte într-o mie de culori …
Și mă întreb, ce m-aș fi făcut fără tine?
M-ai învățat să privesc cerul și să mă bucur că merg,
M-ai învățat să privesc oamenii și să mă bucur că sunt!
M-ai învățat să privesc dincolo de aparențe,
Pentru că frumusețea nu poate fi mereu exprimată în cuvinte.
Oare ce s-ar fi intamplat …
De nu m-ai fi învățat toate acestea?
M-ai învățat că: “ Frumusețea e în ochiul privitorului”
Și să nu mă amăgesc prin cuvinte!
M-ai învățat că orice om care apare, poate fi și bun și rău!
Oare aș mai fi eu? De nu aș fi învățat toate astea?
Mi-ai spus să tac și să ascult și mai apoi să caut,
M-ai învățat că așa va fi mereu, toate cum au fost rânduite!
M-ai învățat să fiu mereu vesel …
Și să nu mă întristez din nimicuri!
M-ai învățat că nu toate zile sunt la fel,
Doar că și cea mai mohorâtă zi se poate schimba într-o clipă!
La fel de multe m-ai învățat,despre mare
Despre campuri și despre flori!
M-ai învățat să le privesc, cum ar fi pentru prima dată,
Să le privesc și să mă bucur, chiar dacă le vad de o mie de ori!
Atat de multe ai spus și nu știu dacă le-aș putea ține minte,
Dar ele apar zi de zi, cu sau fără voia noastră.
Mi-ai spus că și uitarea, îți poate vindeca orice rană,
Dar că unele cicatrici te-au făcut să fii cine ești astăzi.
Și mi-ai mai spus, să strâng amintiri clipă de clipă,
Pentru ca ele într-o zi, îți vor povesti despre tine!

Categories: ... poezie

Adrian

M-am nascut intr-un orasel mic de provincie, e locul unde am descoperit dragostea fata de natura, fata de porumbei, fata de oameni, e locul care m-a fascinat si locul care mi-a daruit cele mai multe bucurii. Cand uit ca sunt mai bine de 20 si ceva de ani de cand lucrez in IT, ascult jazz, sau Blues-rock ... Impartasesc toate aceste bucurii cu cativa Prieteni, nu foarte multi, pentru ca nu sunt atat de darnic, dar nici foarte zgarcit. Obișnuit să privesc doar in alb si negru, nu cred ca deosebesc prea bine nuantele de gri...si cred ... nici nu ma definesc. Cand mai ramane ceva timp, cred eu ca-mi place sa rasfoiesc cate o carte, as prefera istorice...dar nu e musai si nici nu fac o regula din asta. Cand am ceva de spus despre Columbofilie scriu pe www.aspigeons.ro. In rest imi ocup timpul printre servere si script-uri.

0 Comments

Leave a Reply

Avatar placeholder

Your email address will not be published.