Privesc la porumbei cum se lasa unul cate unul, stau putin pe acoperisul casei si intra grabiti la apa… isi revin repede sunt puși pe harță ca niste copiii, bag de seama ca antrenamentul a fost unul usor. E sfarsit de septembrie, dar soarele inca mai are putere, intra si ultimul pui… au deja patru luni … ce repede a trecut timpul, deja îi  duc la antrenament, ca ieri abia miscau plapand in prima zi lor de viata, nici nu observi cat de repede trece timpul, sunt toti, te bucuri in gand, dar mai au mult pana ajung la matca …

Cu toate ca a fost un an greu, lotul de porumbei tineri e foarte compact, lipsesc foarte putini, cativa facuti cadou unor prieteni si cateva pierderi nesemnificative. Da Stefan avea dreptate…amintirile imi fug spre ziua in care lectiile se invata pe propria piele …

Era o dimineata frumoasa de sambata, dau drumul la lotul de porumbei tineri, se inalta frumos in stol, zboara tot mai sus, intrebarile repetate ale lui Stefan din ultimile zile “daca nu ma grabesc?” … le las intr-un plan secundar, sunt dispus sa risc, ma prefac ca nu le aud…si mereu schimb cursul discutiei. Dezastrul avea sa vina destul de repede… un stol de porumbei destul de mare probabil in drumul lor spre casa de la concurs se intersecteaza cu porumbeii mei tineri si dusi au fost … acum peste ani imi dau seama cata importanta are fraza “Dumnezeu uneori iti repeta lucruri pana le inveti…” … da pana nu patesti tu, nu intelegi bunavointa celui care incearca sa te ajute… nu mai ramasese aproape nici unul din prima serie de pui, dusi au fost :)… daca as fi ascultat…

Sfaturile lui Stefan despre porumbeii tineri. erau clare:

– Nu le dai drumul dimineata si seara, nu le dai drumul in weekend cand sunt concursuri, dă-le drumul la pranz cand soarele e destul de puternic si le taie pofta de zbor.

– Educati de mici, vei avea tot mai putine regrete.

Eram singurul vinovat, deci nu aveam pe ce sa fiu suparat, era doar o lectie ce trebuia invatata, acum zambesc, atunci am asteptat zile sperand ca ceva sa indrepte greseala mea … cat de repede trece timpul 🙂

Amintirile se succed, cu o viteza ametitoare, sfatul lui Stefan care te invita la cumpatare suna ca o ghicitoare… “Care vrei sa-l pastrezi baga-l la matca, care nu … lasa-l sa zboare…”…

– Si cum vei sti care e bun?
– “Vezi tu…am incredere in tine”

Mda frumoasa ghicitoare 🙂 si atunci la ce se refera? “Îndrăzneşte să calci cărarea pe care alţii o evită şi se va naşte un adevărat conducător. – Robert M. Hensel” – probabil la riscurile care ti le asumi…si constient sau nu de consecinte…vei afla daca ai ales drumul cel bun.

Ma intorc in prezent la textul ce de mult nu-mi da pace  “Afli ca unul din ingredientele importante ale unui rezultat armonios e sincronizarea. Aceasta intelegere conduce la o atitudine mentala relaxata plina de incredere, care creeaza un climat favorabil curgerii vietii. Increderea vine odata cu atentia asupra experientelelor traite. Nu este suficient sa treci prin multe, trebuie sa-ti dezvolti obiceiul de a observa pentru ca intotdeauna exista o cauza si un efect, un timp potrivit si nepotrivit, o legatura intre ceea ce simti si atragi in viata, o sincronizare.” (Textul integral il gasiti aici: ce-este-al-tau-iti-apartine-si-va-veni-intotdeauna-la-tine ) … cine stie cate lectii mai aveam de invatat… Probabil Vio avea dreptate ” te-ai nascut langa o mina de aur” … si cu siguranta calitatea oamenilor din jurul tau iti ridica sau scad valoare.

 

 

Categories: Doar Eu

Adrian

M-am nascut intr-un orasel mic de provincie, e locul unde am descoperit dragostea fata de natura, fata de porumbei, fata de oameni, e locul care m-a fascinat si locul care mi-a daruit cele mai multe bucurii. Cand uit ca sunt mai bine de 20 si ceva de ani de cand lucrez in IT, ascult jazz, sau Blues-rock ... Din 2017 de cele mai multe ori ascult aceasta muzica pe bicicleta si uneori alergand prin parcuri. As putea spune ca am descoperit sportul la 46 de ani, frumoasa varsta :) Cu toate astea nu mi-e rusine sa ascult muzica de fanfara, e muzica ce am auzit-o pe meleagurile mele. Impartasesc toate aceste bucurii cu cativa Prieteni, nu foarte multi, pentru ca nu sunt atat de darnic, dar nici foarte zgarcit. De multe ori am fost criticat ca privesc doar in alb si negru, dar nu cred ca deosebesc prea bine nuantele de gri...si cred ... nici nu ma definesc. Cand mai ramane ceva timp, cred eu ca-mi place sa rasfoiesc cate o carte, as prefera istorice...dar nu e musai si nici nu fac o regula din asta. Cand am ceva de spus despre Columbofilie scriu pe www.aspigeons.ro. In rest imi ocup timpul printre servere si script-uri.

0 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *