Într-o zi am sa scriu despre tine … am sa scriu cele mai frumoase randuri, pentru ca tu mi-ai vegheat pasii, mi-ai fost ca o mama, m-ai invatat si m-ai educat cum ai stiut tu mai bine. Ai plans si ai simtit alaturi de mine, te-ai bucurat ca un copil atunci cand eu ma bucuram si tremurai de emotie la fiecare traire a mea… Te bucurai atat de mult ca si cum eram al tau… te bucurai sau sufereai cu mine la unison…traiai prin mine, si abia atunci mi-am dat seama … cand nu mai erai… am ingrijit primii porumbei impreuna, ii priveam cum sosesc acasa la unison… ai trait fiecare emotie a mea ca si cum ar fi fost a ta, ai stat nemancata ca si mine asteptand porumbeii de la zbor, te bucurai ca si mine sau plangeam in cor, fiecare in coltul lui ca sa nu ne vedem, stiam ca te fac sa suferi si tu stiai ca ma faci sa rosesc, pentru ca iubeam amandoi in cor, stateai tacuta in coltul tau si impleteai de zor, imi impleteai gandurile, plecate departe sa insoteasca porumbeii mei catre casa, m-ai iubit atat de mult incat mi-ai dat drumul sa zbor … si eu ca un natang am zburat departe de casa … as fi vrut sa invat mai multe de la.porumbeii mei, sa invat ce iubesc ei, sa invat cum iubesc ei.
Atat de mult m-ai iubit ca imi intelegeai fiecare miscare, stiai cum simt de ce simt, cum iubesc de ce iubesc, pe cine iubesc, dar nu mi-ai zis niciodata cum sa fac toate astea.
Probabil am inceput sa tremur atunci cand tu nu mai tremurai pentru mine …. nu ca nu ai fi vrut … pentru ca asa a fost sa fie.
Mai tii minte? primii porumbei care i-am luat?…cum te prefaceai ca intelegi totul cand eu nu intelegeam nimic? cum ma incurajai sa depasesc efortul? chiar si atunci cand eu nu mai credeam?

Eu probabil nu mai tin minte ce tu ai fi povestit amuzata, cu talcul tau, ai fi fost in stare sa-mi oferi chiar si fara sa o cer? Nici nu mai stiu ce mi-ai fost … bunica, mama, zana sau inger, dar stiu ca mi-ai vegheat pasii pana in ziua cand am devenit matur…in ziua aia s-a rupt, s-a rupt ceva in mine, s-au inchis porti, in ziua aia aproape ca pierdusem totul, dar tu stiai desigur ce cu ani sadisei in mine, stiai cu siguranta ce sa ma inveti, stiai ca locul ce imi apartine il voi gasi chiar de vor trece ani, stiai ca ai sa ramai cu mine chiar daca nu privind pe geam.
Probabil voi scrie cele mai curate randuri pentru ca tu m-ai invatat tot ce stiu, probabil si acum ma ajuti sa scriu, pentru ca napadit de emotii nu stiu ce as spune prima data, despre felul cum imi simteai fiecare tresarire, sau despre felul cum ma dojeneai?
Uneori simteam nevoia sa fii langa mine sa ma ajuti sa vad sau sa gandesc, dar stiam sigur ca mi-ai oferit atatea exemple ca acum sa stiu ce sa aleg.
Mi-ai fost bunica, prietena sau mama? cu siguranta toate trei la un loc, mi-ai netezit atat de lin cararea, ca nici nu stiu ce as aleg? sa continui sau sa retraiesc la loc?
Intr-o zi am sa vorbesc despre tine? stii? am sa povestesc tot, cuvant dupa cuvant … probabil ca voi povesti totul, sau doar atat cat sa retraiesc…
Probabil si eu as face aceleasi lucruri pentru tine, dar cu siguranta nu am bunatatea ta, probabil as simti si eu la fel ca tine, dar tu mi-ai oferit in dar si altceva …
Stii… nu imi lipsesti, pentru ca imi calauzezti pasii, si cred ca zbori deasupra mea!

Stii? intr-o zi am sa scriu despre o femeie simpla dar fascinanta, intr-o zi am sa scriu despre tine!
M-ai invatat sa dau mana oricui, sa ofer si sa plec, dar stii? … aveam sa descopar ca nu toata lumea e la fel de buna ca tine, pentru ca tu erai facuta din alt aluat.
Iti multumesc pentru ca mi-ai fost prietena, bunica, mama si ca m-ai ajutat sa devin eu … si intr-o zi iti promit ca am sa scriu despre tine…

Am sa scriu si despre omul pe care l-ai avut langa tine si ne-a oferit atat de mult, la fel ca si tine … aceeasi dragoste, aceeasi iubire, a plans cu noi sau s-a bucurat pentru fiecare inceput …
Am sa scriu cum mi-ati aratat ce e iubirea si in curtea voastra am inceput sa iubesc … am sa scriu cu m-ati invatat, sa merg, sa simt, sa ma bucur, sa cant si sa ma ridic, sa nu mint, sa nu fiu ipocrit si hapsan … m-ati invatat sa fiu eu asa cum sunt!

Într-o zi am sa scriu despre voi oameni simpli … va promit!

Categories: Doar Eu

Adrian

M-am nascut intr-un orasel mic de provincie, e locul unde am descoperit dragostea fata de natura, fata de porumbei, fata de oameni, e locul care m-a fascinat si locul care mi-a daruit cele mai multe bucurii. Cand uit ca sunt mai bine de 20 si ceva de ani de cand lucrez in IT, ascult jazz, sau Blues-rock ... Din 2017 de cele mai multe ori ascult aceasta muzica pe bicicleta si uneori alergand prin parcuri. As putea spune ca am descoperit sportul la 46 de ani, frumoasa varsta :) Cu toate astea nu mi-e rusine sa ascult muzica de fanfara, e muzica ce am auzit-o pe meleagurile mele. Impartasesc toate aceste bucurii cu cativa Prieteni, nu foarte multi, pentru ca nu sunt atat de darnic, dar nici foarte zgarcit. De multe ori am fost criticat ca privesc doar in alb si negru, dar nu cred ca deosebesc prea bine nuantele de gri...si cred ... nici nu ma definesc. Cand mai ramane ceva timp, cred eu ca-mi place sa rasfoiesc cate o carte, as prefera istorice...dar nu e musai si nici nu fac o regula din asta. Cand am ceva de spus despre Columbofilie scriu pe www.aspigeons.ro. In rest imi ocup timpul printre servere si script-uri.

0 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *