„Așează bunătatea ca bază a vieții tale, dreptatea ca măsură, înțelepciunea ca limită, iubirea ca încântare și adevărul ca lumină.” – Peter Deunov

Tu decizi daca vrei sa fii fericit sau sa suferi, dupa cum tu decizi ce vrei sa faci astazi sau ce nu vrei sa faci, esti singurul albitru, pentru ca “fericirea are chipul tau…”, poarta semnatura ta, poarta zambetul tau, trairile tale, poarta reflexia a ceea ce vrei sa fii si ce vrei sa ai.

Inveti toate astea in timp, de la oamenii pe care îi ai alaturi, din experientele traite, daca lasi viata sa curga, inveti toate astea observand … le inveti de la oameni simpli, dar atat de complecși in simplitatea lor, incat de multe ori spun ca povetele lor pot fi cantarite in aur.

Dragostea pentru natura, am aflat-o in curtea unor oameni simpli … as putea spune copil fiind dragostea am învatat-o si de la porumbei, ma contopesc cu ei, pentru ca aceste creaturi atat de simple te invatau ce inseamna dragostea pentru casa. Indiferent unde îi duci vor simti nevoia sa vina acasa, pentru ei acasa, e acolo unde au deschis ochii prima data, acolo unde au plutit pentru prima data.

Mai tarziu in timp am invatat sa imi reincarc “bateriile” alaturi de oameni simpli, simplitatea o mai gasesti la tara, nu oriunde, dar mai sunt oaze de bun simt, viata mi-a oferit prilejul sa intalnesc un om care in timp a devenit personajul meu preferat … nu foarte des, dar cand simteam nevoia de o gura de oxigen, evadam la aer curat si in compania unor oameni dragi mie.

El…a simtit mereu o atractie pentru locurile natale, era precum porumbeii mei 🙂 … locul lui a fost mereu acolo, indiferent ce ar fi incercat sa faca … tipul omului sugubat, dar cu bun simt, nu a intrecut niciodata masura, avea glumele masurate, cei drept toata familia era la fel, dar el era diferit. Nu stiu cate carti a citit, nu stiu sa fi primit alta educatie decat cei sapte ani de acasa, dar nu l-am vazut niciodata sa piarda teren in orice dialog se angaja … Îmi placeau raspunsurile lui degajate mai ales ca uneori era in dialog cu oameni mult peste calibrul lui … ca si studii ca si statut social … eu nu am vazut rautate in raspunsurile lui … un om simplu care are darul sa ma fascineze mereu, pentru simplitatea lui, pentru dragostea lui pentru locurile natale.

Oarecum înveti si tu sa te bucuri de lucruri simple si te opresti din goana ta dupa lucruri fara sens, atunci vezi ca viata poate fi si altfel si nu ai nevoie de prea multe lucruri sa te bucuri. Alaturi de astfel de oameni înveti sa nu iti pierzi calea, asemeni lui au mai fost si altii cei drept nu prea multi, dar îi port in inima mea si sunt alaturi de mine în periplu meu prin viata, unii cu buna dispozitie, altii cu sfaturi, pe unii îi porti doar in gand, pe altii îi mai suni periodic, cu altii te mai vezi cand si cand … vorba lui Stefan in era asta tehnologizata stam din ce in ce mai departe unii de altii.

Îti dai seama in timp ca nu ai nevoie de prea mult curaj sa te asociezi cu astfel de oameni, îti dai seama ca porti merge oriunde cu oameni cu aceleasi principii cu tine, ai putea sa-i urmezi cu ochii închisi, oriunde si oricand, pentru ca nu ai nevoie de curaj sa simti, trebuie doar sa simti ca ei … si cei care nu simt ca tine da-le drumul sa plece, nu-i opri din drumul lor, lasa-i sa se duca sa-si gaseasca scopul, tu ai unul bine definit … ofera sansa asta si altora.

 

Categories: Doar Eu

Adrian

M-am nascut intr-un orasel mic de provincie, e locul unde am descoperit dragostea fata de natura, fata de porumbei, fata de oameni, e locul care m-a fascinat si locul care mi-a daruit cele mai multe bucurii. Cand uit ca sunt mai bine de 20 si ceva de ani de cand lucrez in IT, ascult jazz, sau Blues-rock ... Din 2017 de cele mai multe ori ascult aceasta muzica pe bicicleta si uneori alergand prin parcuri. As putea spune ca am descoperit sportul la 46 de ani, frumoasa varsta :) Cu toate astea nu mi-e rusine sa ascult muzica de fanfara, e muzica ce am auzit-o pe meleagurile mele. Impartasesc toate aceste bucurii cu cativa Prieteni, nu foarte multi, pentru ca nu sunt atat de darnic, dar nici foarte zgarcit. De multe ori am fost criticat ca privesc doar in alb si negru, dar nu cred ca deosebesc prea bine nuantele de gri...si cred ... nici nu ma definesc. Cand mai ramane ceva timp, cred eu ca-mi place sa rasfoiesc cate o carte, as prefera istorice...dar nu e musai si nici nu fac o regula din asta. Cand am ceva de spus despre Columbofilie scriu pe www.aspigeons.ro. In rest imi ocup timpul printre servere si script-uri.

0 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *