Doar tu …

Cred ca doar tu ai putea povesti …
Despre cântarea greierilor în clar de luna …
De jocul gâzelor aleatoriu in lumina felinarelor,
Despre liniștea ce se lasă peste oraș în lumina stelelor …
Aerul prospat după o ploaie repezita de vara …
Îți inunda ființa și simți cum pleoapele își spun noapte buna …
A fost o zi agitata, dar acum te simți plutind în aerul proaspăt
Si ai vrea sa nu se mai termine …
Ai vrea ca mâine dacă s-ar putea sa înceapă asa …
Intre vis și realitate, cu mirosul florilor de tei din ceasca aburinda …
Si în cântecul greierilor …
Dar cum ai putea aprecia liniștea, dacă nu treci prin “zgomot”?
Da! “Doar tu!” te puteai gândi la asta …
Știi te despart doar câteva ore …
Intre liniștea aproape leneșa ce te înconjoară …
Si iureșul ce azi … părea ca te doboară …
Da îți place și “zgomotul”! Pentru ca el te anima …
Si mereu iți amintește spre ce tinzi …
Spre liniștea ta interioara …
Si știi? Poate “Doar tu” știi a desena liniștea asta …
Din amintiri plăcute și neliniști multe ce au trecut peste zi …
Te așezi confortabil intre pernele moi …
Si visele încep sa apară …
Ce mult ar plati unii pentru liniștea asta …
Dar tu … cred ca știi …
Se ivesc zorii si tu te indrepti spre o noua provocare,
Si la fel stii ca unele lucruri pot veni ca o furtuna,
Dar le poti accepta in liniste …
Pentru ca nimeni nu-ti poate lua linistea ta …
Si la fel de bine stii! Ca poti accepta …sau nu …
Pentru ca … “Doar tu!” stii ce te defineste si spre ce tinzi!