Era o noapte placuta de vara … arsita zilei disparuse si linistea era cand si cand intrerupta de latratul unui caine ce isi delimita teritoriul …

Aveai senzatia de nou si vechi in acelasi timp … Casa cu cerdac aflata in oras … exteriorul pastrase aceleasi linii simple, probabil fara prea multe modificari din perioada in care fusese construita, dar cu toate utilitatile necesare unui trai decent … Interiorul destul de simplu, dar fiecare lucru fusese ales cu gija, o imbinare perfecta intre nou si vechi … Are gusturi fine … imi spun in gand … Si ma las invaluit de parfumul trandafirilor din curtea destul de generoasa pentru o casa la oras …

Stateam amandoi tacuti privind stelele, ca doi batrani … Se auzeau doar greierii si cand si cand un latrat … Cred ca ne-am spus atatea lucruri in tacerea aia …  puteam scrie o carte … Trasam linii imaginare unind stea cu stea si zambim cand privirile se intersecteaza …
Un personaj: Nu ti-e somn? Nu ai mai putut dormi? Maine va trebui sa te trezesti dimineata …
Eu: Maine e astazi, spun eu zambind, e trecut de miezul noptii … E prea frumos sa stau in casa … Auzi? … Parca e o casa boiereasca? Are o simetrie aparte, casa, curtea, totul e perfect si atat de simplu …
Un personaj: Curtea e destul de mare, dar au avut noroc, a vandut un vecin si au unit ambele curti … casa? Da, e superba, e veche dar e superba! Nu au schimbat nimic si a fost o idee geniala sa pastreze cerdacul  …
Eu: Totusi e o senzatie ciudata, nu stii care parte e definita mai bine? Si nou si vechi, nu stii care parte sa alegi, iti plac ambele variante in acelasi timp 🙂
Un personaj: Tocmai asta e farmecul!
Un personaj: Daca ar fi sa iei totul de la zero ce ti-ar place sa faci cel mai mult?
Eu: Te referi la o meserie?  La o pasiune?
Un personaj: Hai sa incepem cu o pasiune …
Eu: … Unele lucruri iti displac…asa ca nu vorbesc despre ele 🙂
Un personaj: Nu fi rautacios … stiu la ce te referi … dar hai sa nu definim lucruri … Te-ai plictisi daca ai face acelasi lucru zilnic?
Eu: Cred ca incep cu o poveste … Vorbeam cu George odata … Era ceva de genul: “sa faci mereu ce iti place … asa nu vei munci niciodata … “. Nu cred ca te poti plictisi daca faci ce iti place …
Un personaj: Iti plac trandafirii? Forma cum sunt aranjati?
Eu: Da, nu as vedea curtea asta aranjata, altfel … zambesc si spun in gluma, trebuie sa fii destul de priceput sa faci asta … 🙂
Un personaj: Trebuie doar sa-ti placa …
Eu: Stii? Apropo … de lucrurile care iti displac … Bunica reusea mereu sa vorbeasca obiectiv, mai ales despre oamenii care ii facuse rau! Nu stiu cum reusea sa faca asta?
Un personaj: Poate iubea oamenii foarte mult? Si daca iti vorbea despre lucruri care trebuia sa le inveti, banuiesc ca a ales forma corecta!
Eu: Pai vorbea la fel cu toata lumea!
Un personaj: Pai cine stie? Poate daca ar fi vorbit altfel cu tine, nu ai fi ascultat-o?
Eu: …Aveam un accordion mic rusesc si incercam sa invat notele si bunicu venea langa mine si ma incuraja … imi spunea “Hai sa vedem ce stii? …Eu sunt publicul tau …” … Bunicu cred ca a fost cobai la toate nazbatiile mele 🙂  … Cred ca ei m-au incurajat in tot ce am ales … Da! Nu cred ca m-as plictisi! Daca alegi ceva din suflet, nu te poti plictisi … Si pasiunea se alege doar cu sufletul …
Un personaj: Pai poti visa … si poti crede ca asta e casa bunicilor! Vezi? Sunt locuri unde nu trebuie sa fii acasa, sa te simti acasa!
Eu: Ai fi vrut sa locuiesti aici? Sa locuiesti doar aici?
Un personaj: Imi place forfota … nu neaparat zgomotul, aici e oras si nu e oras 🙂 … Dar seara e placuta linistea asta … si ambientul e placut …
Eu: Trandafirii astia rezista asa de mult?
Un personaj: Da, pana toamna tarziu …

Se asterne iar tacerea si lasam doar greierii sa “povesteasca”, spectacolul e inedit, stelele, luna, umbrele cerdacului risipeste pe peretii casei in lumina difuza, albul imaculat al casei din timpul zilei noaptea iti da senzatia ca te afli intr-un basm  …
Eu: Fug la somn … nu as mai pleca de aici … imi place linistea …
Un personaj: 🙂 Maine adica astazi ai sa vezi ca fugi spre zgomotot, spune toate astea razand … facand semn cu mana parca alungand ceva imaginar …

Racoarea camerei ma adoarme aproape instantaneu, persista mirosul de trandafiri si nu mai stiu daca e vis sau realitate … adorm in cantecul greierilor …

01.Prima zi - Doar Eu!
Categories: Doar Eu

Adrian

M-am nascut intr-un orasel mic de provincie, e locul unde am descoperit dragostea fata de natura, fata de porumbei, fata de oameni, e locul care m-a fascinat si locul care mi-a daruit cele mai multe bucurii. Cand uit ca sunt mai bine de 20 si ceva de ani de cand lucrez in IT, ascult jazz, sau Blues-rock ... Din 2017 de cele mai multe ori ascult aceasta muzica pe bicicleta si uneori alergand prin parcuri. As putea spune ca am descoperit sportul la 46 de ani, frumoasa varsta :) Cu toate astea nu mi-e rusine sa ascult muzica de fanfara, e muzica ce am auzit-o pe meleagurile mele. Impartasesc toate aceste bucurii cu cativa Prieteni, nu foarte multi, pentru ca nu sunt atat de darnic, dar nici foarte zgarcit. De multe ori am fost criticat ca privesc doar in alb si negru, dar nu cred ca deosebesc prea bine nuantele de gri...si cred ... nici nu ma definesc. Cand mai ramane ceva timp, cred eu ca-mi place sa rasfoiesc cate o carte, as prefera istorice...dar nu e musai si nici nu fac o regula din asta. Cand am ceva de spus despre Columbofilie scriu pe www.aspigeons.ro. In rest imi ocup timpul printre servere si script-uri.

0 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *