E un moment in viata cand “butonul” ala ramane doar off! Atunci realizezi cat de repede se face prea tarziu … Din pacate! Si din punctul ala nu mai poti face nimic! Oricat ti-ai dori si oricat ai da … Sa nu se intample! Te pregatesti pentru toate, te pregatesti pentru orice si cand zici ca nimic nu te mai poate surprinde, vestea vine ca un traznet … pe nepusa masa si te lasa neputincios fara cuvinte … Ai vrea sa faci o gramada de lucruri in punctul ala, dar ramai fara reactie … ai vrea sa dai timpul inapoi doar pentru o secunda si ai vrea sa zici dintr-o suflare toate lucrurile nespuse … Ai vrea sa faci o gramada de lucruri, dar realizezi ca e inutil, nu poti face nimic …

Atunci realizezi ca se face prea repede prea tarziu si toate cuvintele nespuse se zbat ca intr-un labirint, atunci observi ca in graba noastra cotidiana uitam sa facem multe … Uitam sa ne oprim chiar si pentru un minut sa spunem multe din lucruri care au ramas nespuse … Dupa? … E prea tarziu, stam cu orele sa vedem cate lucruri am fi putut spune … Pe unele parca nu le-am fi spus … Sau am fi ales alta intonatie …Observi ca tonul face muzica, chiar daca asta o stii de mult si chiar daca e intiparit in memorie … Pana nu incecri de cateva ori, observi ca ai nevoie de exercitiu sa te sincronizezi …

Ai fi lasat multe nespuse, sau ai fi ales alte fraze si cu siguranta ai fi folosit fiecare secunda cu folos stiind ca se face atat de tarziu … Deodata vorbesti la trecut si ai vrea cu toata fiinta ta sa vorbesti la prezent … dar ca semn de multumire iti amintesti doar de lucrurile placute si iti fura un zambet! Atunci stii cu siguranta ca fiecare om este unic si oricat ai cauta in altii? Nu gasesti lucrurile pierdute … Pana si acelasi loc in momente diferite ale zilei iti ofera o alta traire, un alt parfum … Atunci in momentul ala, ai vrea sa fi trait totul altfel … Ramai cu bucuria ca ai avut foarte multe de invatat si fiecare lucru e o treapta, dar ai fi facut totul altfel …
Ai fi plecat fara sa-ti iei La revedere … Si la plecare … ai fi spus toate lucrurile nespuse ca si cum ar fi ultima zi … Ai fi ramas acolo, chiar daca pentru scurte momente ai fi disparut … Astfel observi … Cat de usor spunem si vorbim despre lucrurile care nu ne plac si cat de greu ne vine sa spunem pe nume … la ceea ce ne bucura …

Daca ai face totul altfel, posibil sa nu fi regretat nici o secunda … Dar te obisnuiesti cu ideea ca asa trebuia sa fie … ca viata are ciclicitatea ei … Pentru ca uneori invatatam sa pretuim prea tarziu pe cei care ne imbogatesc trairile si de cele mai multe ori oferim timpul nostru unor oameni si lucruri care nu ne ajuta cu nimic … Dar viata nu e un troc, viata e un dans … uneori cu tine … si daca nu te sincronizezi … torentul poate fi devastator …
Dar daca nu ar fi existat?  Nu ai fi avut despre ce povesti … Si cand exista? alergi dupa lucruri uneori inutile … observi prea tarziu ca nu mai poti intoarce timpul, nici macar secunde … Atunci inveti sa pretuiesti fiecare clipa! Inveti sa-ti incepi ziua altfel si sa nu mai vobesti despre lucruri inutile cu cei dragi, inveti sa ai rabdare mai multa si sa asculti fiecare cuvant ca si cum ar fi ultimul … Inveti sa faci din ultimul cuvant, o noua fraza si observi cum se completeaza frazele aproape singure … ca in trecut … si incepi sa te bucuri … Ca au existat oameni care te-au invatat sa te bucuri, ca ai invatat sa pretuiesti fiecare clipa ca si cum ar fi ultima … Si ai facut din ultima secunda un nou inceput! Le inveti toate astea in timp … Si uneori regreti ca nu te-ai nascut invatat! Nu pentru tine! Pentru Ei … Sa le oferi secunde mai multe!

Categories: Doar Eu

Adrian

M-am nascut intr-un orasel mic de provincie, e locul unde am descoperit dragostea fata de natura, fata de porumbei, fata de oameni, e locul care m-a fascinat si locul care mi-a daruit cele mai multe bucurii. Cand uit ca sunt mai bine de 20 si ceva de ani de cand lucrez in IT, ascult jazz, sau Blues-rock ... Din 2017 de cele mai multe ori ascult aceasta muzica pe bicicleta si uneori alergand prin parcuri. As putea spune ca am descoperit sportul la 46 de ani, frumoasa varsta :) Cu toate astea nu mi-e rusine sa ascult muzica de fanfara, e muzica ce am auzit-o pe meleagurile mele. Impartasesc toate aceste bucurii cu cativa Prieteni, nu foarte multi, pentru ca nu sunt atat de darnic, dar nici foarte zgarcit. De multe ori am fost criticat ca privesc doar in alb si negru, dar nu cred ca deosebesc prea bine nuantele de gri...si cred ... nici nu ma definesc. Cand mai ramane ceva timp, cred eu ca-mi place sa rasfoiesc cate o carte, as prefera istorice...dar nu e musai si nici nu fac o regula din asta. Cand am ceva de spus despre Columbofilie scriu pe www.aspigeons.ro. In rest imi ocup timpul printre servere si script-uri.

0 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *