Vorbeam cu cineva despre iubire, despre iubirea de oameni … De obicei scriu atemporal, pentru a nu fi legat de o data anume, uneori mai folosesc si nume dar nu neaparat sa evidentiez pe cineva , doar in ideea ca i s-ar putea intampla oricui. Desi numele pe care le folosesc in  “povestirile” mele au avut o puternica influenta si au contribuit la formarea mea. Multumirile nu le adresez doar acelor persoane, unele nume au fost spuse, unele au ramas doar pentru mine, apreciez in egala masura pe toata lumea, la fel si feedback-ul … si pozitiv si negativ.

Vorbind despre iubire la un moment dat a venit si intrebarea, de altfel pertinenta “Si daca obosesti?” sau “Si daca obosesti inseamna ca nu mai poti vorbi despre iubire!” …

Da! Daca obosesti posibil sa fi facut lucruri fortate! Si ca orice lucru fortat la un moment dat oboseste! Spun mereu ca nu agreez griuri-le 🙂 dar ma “alint”! Gri-ul nu poate lipsi din viata noastra, sau oricat de mult ne-am dori nu-l putem exclude … Da, putem alege o alta abordare, orice concesie depinde de cum o privesti! Pentru oamenii pe care ii apreciezi deja nu mai sunt concesii, cand faci lucruri in care crezi nu mai sunt concesii, dar asta tine foarte mult de alegeri, de alegerile pe care le faci. Cand exista reciprocitate deja nu mai sunt concesii, dar asta tine la fel de mult in prezenta cui esti, desi se spune ca iubirea este despre ce oferi nu despre ce primesti, posibil daca nu vei primi nimic niciodata, te vei plictisi sau vei obosi!

Cand am scris despre timp uneori am fost criticat, as putea spune chiar, in termeni prea duri! Acum nu e un raspuns la toate criticile alea, cine crede in mine si stie felul in care gandesc, sunt sigur ca va ramane alaturi, fara cea mai mica frica ca ar pleca … Pentru ceilalti ce sa zic? Daca nu vin cu argumente, nu pot lua in considerare, desi uneori raspund monosilabic, simt nevoia sa folosesc mai mult de doua fraze pentru a-mi face o idee despre un subiect si de ce nu pentru a ramane cu ceva in urma acelui dialog!

“Traieste clipa!” da trebuie sa fii ancorat in prezent, cred si eu in asta, numai ca … Prezentul e uneori determinat si de trecut, de experientele trecutului, de lectiile care le-ai invatat, de experienta acumulata, sau nu doar uneori! Si chiar daca ai avut lectii dureroase in trecut, daca nu ai puterea sa vorbesti degajat de trecut am convingerea ca nu ti-ai invatat lectia! Ne axam prea mult pe prezent fara a lua in considerare si trecutul, prezentul zilelor noastre imi demonstreaza ca “traieste clipa!” e prea luat mot a mot, induce putin egoism, desi nu fac politica si politicienii “traind clipa!”,  au facut prapad.

Fara sa faci referire la trecut as putea spune ca ti-ai uitat originile, radacinile alea indica un trecut, trecut nu inseamna numai durerea prin care ai trecut sau amintirea lucrurilor frumoase, trecut inseamna ca ai experienta necesara, ai maturitatea necesara, cunoasterea nu vine intr-o zi, ignorand oamenii care te-au ajutat sa ai maturitatea de acum mi se pare egoism.

Viata e o poveste, viata ta e o poveste, ca orice poveste, avem un inceput, un cuprins si cand o fi o incheiere. Sa vorbesti doar despre cuprins mi se pare ca incerci sa ascunzi ceva sub pres! Oricine greseste dar trebuie sa ai puterea sa recunosti cand ai gresit, altfel nu-ti inveti lectia! Sau orice lucru placut din viata ta trebuie sa stii cu certitudine ce ti-a adus acea bucurie, altfel nu vei sti niciodata de ce nu ai nevoie!

La fel si despre viitor … Depinde la ce te gandesti cand pronunti asta! Sa nu vorbesti despre viitor in opinia mea inseamna sa fii un om mort! Sa poti preveni unele lucruri care ar putea fi regretabile … ar trebui sa te gandesti la ele! Desi ma feresc sa fac referire la zilele tulburi prin care traim! Da e bun sa gandesti pozitiv, dar intrebari iti poti pune, nu cred ca e atat de grav sa-ti pui intrebari in ce lume vor trai copiii tai, nepotiii tai! Da, sa ne traim clipa si sa nu ne gandim la viitor? Da, putem face asta dar ar trebui sa nu mai fim atat de indignati cand semenilor li se intampla lucruri regretabile! Nu e obligat nimeni sa gandeasca in locul nostru! Daca noi ne gandim doar la binele nostru, s-ar putea vreo data sa nu avem cui cere ajutorul!

Si tot la fel sa-ti faci planuri!? Nu stiu cat e de gresit mai ales cand ele au o baza reala … Ca nu poti face planuri pe termen lung intr-o lume agitata, perfect de acord! Dar viitor e si ala cand iti propui sa iesi cu baietii la o bere seara, sau fetele la un suc sau o sueta!

Desi suna cam boem nu poti separa trecutul si viitorul de prezent, vorbind doar despre prezent cred … iti stergi o parte din viata si nu vad de ce ai face asta… Ca nu poti determina exact ce vei face in viitor, sau nu stii sigur daca vei ajunge in viitor, sau cu ce te mai ajuta trecutul? Poti intreba orice! In schimb nu cere angajamente de la altii daca tu nu stii sa oferi angajamente si nu te gandi la o lume sigura daca tu nu te-ai gandit niciodata la asta!

Am devenit cu mult mai reci si mai insensibili, dar nu pentru ca ne “traim clipa”, pentru ca nu avem capacitatea sa invatam ceva din trecut si nici nu avem curajul sa privim spre viitor! E doar o parere personala nu tin sa ofer lectii nimanui, nu sunt formator de opinie, mi le notez pentru mine! Tocmai pentru a nu uita, atunci cand nu voi mai fi la fel de lucid ca acum!  Pentru ca inevitabil toti vom fi mai batrani chiar daca e la viitor 🙂  … Poate mai batrani si cu o zi si tot e mult, poate fi privit ca un privilegiu ce-i drept uneori!

Nu simt nevoia sa “cert” pe nimeni, sunt doar intrebari, ce-i drept putin retorice, bazate oarecum pe o logica, chiar daca “noi” cei de la “IT” suntem putin autisti, sau ma rog asa suntem priviti! Noi nu discriminam pe nimeni, din contra! Si ca un fapt divers, copiii considerati autisti cand au ajuns maturi au devenit genii! Ce-i drept o parte dintre ei! Departe de mine gandul de a ma compara cu un “geniu” chiar si cu “geniile inchipuite”, doar am curajul sa spun si sa scriu despre ceea ce cred si despre lucrurile la care tin!

Categories: Doar Eu

Adrian

M-am nascut intr-un orasel mic de provincie, e locul unde am descoperit dragostea fata de natura, fata de porumbei, fata de oameni, e locul care m-a fascinat si locul care mi-a daruit cele mai multe bucurii. Cand uit ca sunt mai bine de 20 si ceva de ani de cand lucrez in IT, ascult jazz, sau Blues-rock ... Din 2017 de cele mai multe ori ascult aceasta muzica pe bicicleta si uneori alergand prin parcuri. As putea spune ca am descoperit sportul la 46 de ani, frumoasa varsta :) Cu toate astea nu mi-e rusine sa ascult muzica de fanfara, e muzica ce am auzit-o pe meleagurile mele. Impartasesc toate aceste bucurii cu cativa Prieteni, nu foarte multi, pentru ca nu sunt atat de darnic, dar nici foarte zgarcit. De multe ori am fost criticat ca privesc doar in alb si negru, dar nu cred ca deosebesc prea bine nuantele de gri...si cred ... nici nu ma definesc. Cand mai ramane ceva timp, cred eu ca-mi place sa rasfoiesc cate o carte, as prefera istorice...dar nu e musai si nici nu fac o regula din asta. Cand am ceva de spus despre Columbofilie scriu pe www.aspigeons.ro. In rest imi ocup timpul printre servere si script-uri.

0 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *