“Am învăţat că atunci când sunt supărat, am dreptul să fiu supărat, dar nu am dreptul să fiu şi rău.” – Octavian Paler – Avem timp.
… Scrie frumos, scrie simplu, scrie pe înțelesul tău, pentru atunci când înțelegi câte ceva. Când am citit “Avem timp” mi-am zis waw… după am început sa aleg părți care mă interesau sau care erau de actualitate, oarecum mă însoțește mereu și consider că mai fiecare se regăsește in cele scrise de Octavian Paler … Dar nu mi-am propus sa fac un eseu pro Octavian Paler, spun doar că merită citit, iar pentru mine unele din rândurile dumnealui au o mare însemnătate!
Încep cu acest citat chiar dacă mi-a fost insuflat și nu l-am descoperit singur. Faptul că mi-a fost servit cu subiect și predicat aplicat într-o conjunctură potrivită, are oarecum o anumită semnificație și e unul din sfaturile de care țin cont… Dar fără să vrem devenim subiectivi, nu ca aș vrea să ofer o definiție generală, dar asta e realitatea, cam orice auzim, întâlnim sau citim transpunem la situația noastră și la modul nostru de înțelegere și ca să simplific pot fi subiectiv chiar acum.
De cele mai multe ori chiar dacă primim informația corectă, dacă nu trăim acea experiență pe propria piele nu o putem “digera”, devenim instantaneu “Toma necredinciosul”, iar în unele locuri nu rămâne doar la nivel de individ, se răsfrânge asupra comunității… Să cred? Să nu cred? Prea multe întrebări cu prea multe variante de răspuns … Credința oarbă și uneori prost înțeleasă a dus la multe orori în trecut și nu trebuie să mă credeți pe cuvânt puteți verifica și singuri. Dealtfel și “necredința” te face să alegi cele mai neclare “cărări”, dar nu vorbesc despre religie și nici nu fac un eseu despre asta.
Pentru cine nu a simțit niciodată foamea, pâinea e făcută doar din făină și apă, te chinui de pomană să explici … pentru că oricum vei întâlni pe cineva care nu crede… Iar eu dacă nu am trecut prin asta? În cel mai bun caz voi rezuma cu: “Ce poveste frumoasă!” Pentru că adevărul va fi mereu undeva la mijloc, unde va exista: adevărul tău, adevărul meu și adevărul!
Pentru cine nu a simțit nefericirea, fericirea e o stare de spirit … vine de nicăieri și rămâne acolo. Prea puțini oameni înțeleg și folosesc empatia, vine un moment când si cei mai empatici pot deveni subiectivi, dar nu vorbim despre excepții care confirmă reguli?!
Nu cred că vei putea explica “moartea”, unei persoane care nu a pierdut nici o ființă dragă, poate prin cuvinte reci și uneori la limita dintre mit și realitate. Nu vreau să par sinistru, doar aduc in discuție lucruri naturale care ți se pot întampla, lucruri pe care uneori le crezi, uneori nu le crezi și uneori regreți pentru că nu ai putut crede mai devreme că ți se poate întampla.
Dar vorba lui Octavian Paler ” .. avem timp să primim lecţii şi să le uităm dupa-aceea,avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.Avem timp pentru toate.”
Am întâlnit persoane care după unele experiențe, au devenit mai calzi mai umili mai empatici, cum de altfel am întâlnit și oameni când unele experiențe nefaste i-au transformat în niște oameni reci … Au preferat să uite, nici nu sunt de condamnat … Cred sau nu cred? Acele experiențe i-au transformat deopotrivă și uneori mult prea vizibil să nu poți face diferența … Trebuie doar să observi …
Pentru cine nu a simțit durerea e greu să înțeleagă ce înseamnă boala, unde uneori pragul dintre viață si moarte e presărat cu rugăciuni către ceva în care nu ai crezut vreodată. Dar e un pas în față, decât să accepți să dispari fără nici cel mai mic efort mai bine te rogi la orice. Par subiectiv, dar nu vreau să aduc în discuție perioada când scriu aceste rânduri. Am auzit prea des despre “generații de sacrificiu” … fiecare perioadă are momente cu pro si contra. Și dacă tot vorbim despre boală … nu am destule argumente sa te fac să înțelegi ce e bine și ce e rău, pentru că nu sunt medic. Dacă nu există acceptarea, mereu v-a exista cuvântul tău împotriva cuvântului meu… o mare “remiză” … Ar mai exista o remarcă … să nu faci rău celor din jurul tău chiar și din neștiință, dar această regulă se poate aplica peste tot…
Să crezi? Să nu crezi? … greu de spus… uneori ai nevoie doar de încredere, uneori de informații solide, uneori ai nevoie doar de timp și uneori doar de instinct … Cred că unele lucruri oricât de inteligent au fost rânduite aș fi preferat să nu le înțeleg și să nu le simt. Pentru că uneori oricât te-ai pregăti și oricât ai crede, viața te ia pe nepregătite. E un citat al lui Nicolae Iorga unde explică lucrul ăsta … “Sunt lacrimi aşa de grele şi de fierbinţi, încât ochii nu le pot plânge, ele zac în inimă, arzând-o.” … dar ar fi bine să înțelegi cât mai târziu acest citat… sau de loc, dar nu am idee dacă se poate întâmpla… Eventual poți să ignori orice nu îți face bine, crede doar in ce ți se aplică doar ție, dar nu uita evită sa faci rău celor din jur! Chiar si dacă te gândești la asta, uneori e de ajuns!
Pe de altă parte ar fi puțin nedrept ca cineva să-ți înțeleagă suferința, ar însemna să fi trecut măcar odată prin acele stări … Da, uneori e mai bine să nu crezi …ferit în bula ta de cristal … doar că nu suntem singuri pe pământ, chiar dacă contează doar persoana ta, depindem unii de ceilalți … Să te bucuri sau să plângi în tăcere? Uneori contează prezența unei persoane … chiar dacă ar exista riscul să nu te creadă! Dar nu e un risc e o asumare … Știi? uneori mi-aș fi dorit să nu am dreptate … Cum de altfel în anumite împrejurări să nu cred atât de ușor … Depinde doar de mine în cine am încredere și tot de mine depinde de ce am ales să cred … sau poate să nu cred!
Vă îmbrățișez cu drag,
Să ne auzim sănătoși și veseli!
0 Comments