Prieten e un cuvânt atât de sacru, Dar mâzgălit devine o povară, Purtat cu grijă în conversații fine, Iar uneori stâlcit din cale afară. Prieten, într-o lume atât de răscolită, E cel ce poate astăzi, dar și mâine, Să-ți spună fără patimă și ură Ce mintea ta nu poate să Read more
Nu ai nevoie de motive, dar nici de-un scop închipuit, creează un lucru pentru tine, așa cum simți, cum ți-ai dorit. Se poate dintr-un lemn ce șade, de mult la tihnă sub pridvor, sau poate doar un ac și o ață, dă viață-acum, știi, viselor. Copil fiind, povești cu zâne, Read more
Când știi a spune ce te doare, dar nu prin vorbe iscusite, când știi ce-nseamnă și iertarea, dar fără să-ți aduci aminte, când știi a prețui o clipă, dar fără a pune preț pe timp, atunci fii sigură că totul a fost exact ce ți-ai dorit… Când știi a spune Read more
Mi-ai spus adesea, știi în șagă, Privind la simpla amăgire, Că nu acel ce-ți spune multe, Găsește o cale pentru tine. Tăcerea e un dar aparte, Chiar mulți ar vrea să-l aibă în tolbă, Dar firea omului nu poate, mereu orgoliu să-și ascundă. Ne poleim cuvinte goale, Dar fără rosturi Read more
Te doare când uitarea, Așterne pagini goale, Te doare când doi galbeni, Dictează conștiința. Te doare când vezi lupi, În haine de hiene, Din oi fără de turmă, Au devenit coioți. Te doare când credința, E pusă la încercare, Privind la farisei, Te arde peste tot. Cum poți uita pe Read more
Cândva erai o mască… foarte „vie”, Lucrată-n aur, perle, broderii și chihlimbar, Iar cel ce te purta trebuia să știe A-ți face jocul firesc — și poate natural. Aveai un rang, erai înalta clasă, Erai orice, oricând și când dorești, Deci nu erai așa o simplă mască, Născută și crescută Read more
Cândva era “liantul” acea ființă sacră, Care îți putea traduce, pe loc întreaga viață, Răbdarea, știi de aur și vorbele cu tâlc, Săpau adânc în tine fără să spui nimic. Nu trebuiesc, prea multe cuvinte înflorite, O vorbă spusă în șoaptă, te fac să iei aminte, Ba chiar de e Read more
Cam cât curaj să ai, să poți menține calea, De câtă îndemnare, sau câtă dăruire, O flacără domoală, s-o schimbi în vâlvătaie, Doar timpul sau dorința, nu duc spre infinit. Când poți a cerne totul, dar și privi reversul, Nu doar cu înțelepciunea a celui instruit, Puterea e răbdarea, când Read more
Nu te supăra când vântul, Frunzele din pom alungă, Nu te supăra când ploaia, Pietre pare să aducă. Nu te supăra când totul, În jurul tău, pare furtună, Nu te supăra și iartă, Ai greșit, găsind o scuză. Toate sunt în jurul tău, Pentru o clipă sau o viață, Dar Read more
El, timpul, uitat într-o clepsidră, Ea nimfa, mirifică făptură, Prin nu știu ce mister se face, Ei doi să fie împreună. El pregătit cu “nu se poate”, Ea, “să vedem cu ce începem”, Cumva Destinul ăsta face, Nimic să nu mai înțelegem. Un Yin și Yang, desprins se pare, Dintr-un Read more