Fredonam melodia… drumul era putin denivelat, dar linistea la primele ore ale diminetii, iti dadea o stare de bine…cred ca trecuse destul timp…oare sa fie mai bine de zece ani?…el si cu scrisorile lui … – imi spun amuzat in gand…nu accepta noul si gata :)… comunicam periodic, dar doar telefonic…nu simteam nevoia sa ma apropii mai mult de zona asta, imi stiam resursele si nu era cazul.
Parcurgem cei 120 de km intr-o atmosfera placuta, glume si muzica in surdina, ajungem prea devreme imi spun in gand…dar nu-i bai avem unde sa mergem pana la ora intalnirii … avem destule puncte de vizitat.
Incerc sa fiu punctual, cu 10 minute inainte ajung la poarta, strabat straduta intr-un ritm lent, trecuse mai bine de 20 de ani, ajung ne salutam, ma primeste cu zambetul obisnuit, ma tachineaza din mers, simt reprosul abia simtit din priviri … stiu…trebuia sa vin mai des … cu toate astea am comunicat periodic … simt privirea de frate mai mare cum ma masoara …
– “Te-ai schimbat, toti ne schimbam …unii in bine, unii in rau”…
– Cu toate astea multe au ramas neschimbate – replic eu … nu era replica cea mai buna … dar macar nu il lasam fara raspuns 🙂 … tu nu te-ai schimbat de loc … imi spun in gand…doar putin mai batran … iti da o alta aura…
Ma invita sa ma asez … scunele dispuse frumos in jurul mesei … arata bine veranda … facuse frumos … da spatiul destul de mic, dar organizase totul bine, adevarat gospodar …pe masa ca de fiecare data, cateva lucruri de “rontait” … si bauturi racoritoare … gazda perfecta … mereu a fost asa de cand il stiu … timpul scurt petrecut printre evrei il slefuise ca pe un diamant.
Priveam crescatoria…imi vede sclipirea din ochi … se apropia de ce vazusem si in reviste… vazusem si cateva modele in tara … da in pasul cu noul … aproape ma visam gestionand o astfel de crescatorie … dar ma opreste brusc din visare 🙂
– “Stii Adrian … nu e aerisirea perfecta … lipseste ceva si se vad rezultatele … de fapt nu se vad rezultatele…”
Ne lasam antrenati in discutia asta … simt cum devine iar profesor … simt cum imi masoara raspunsurile … ma bucur … îi raspund oarecum in gand “credeai ca uit? credeai ca m-am lasat…e ca mersul pe bicicleta” si ma amuz … nici nu stiu de ce ai ales sa faci asta cu mine 🙂 vedeai ca fac totul diferit fata de toti elevii tai 🙂 … ajungem si la porumbei … ma amuza faptul cum decurge la el o vizita … ca o poveste … ca o naratiune bine scrisa … nimic nu e lasat la voia intamplari si nimic nu se intampla prea repede … imi dau seama cat îi lipseste locurile natale si politetea evreilor de alta data, îmi dau seama cat îi lipseste politetea oamenilor simpli … dar el o duce mai departe cu o desavarsire greu de egalat …
Îmi dau seama ca nu rezultatele il macina … probabil tot binele facut care de multe ori se intoarce in rau, probabil cand realizezi … cu cât ajuti mai mult cu atat esti mai repede uitat …
Luam rand pe rand porumbeiii la mana … depanam amintiri … vorbim despre sanatate … despre lucruri noi si vechi … nici nu simti cand trece timpul …
– Stii … ma lansez eu intr-o oarecare aventura timida de a explica de ce am venit … am venit sa-mi dai cativa pui … vreau sa incep din nou …
– “Stiu de ce ai venit 🙂 … dar nu am pui de dat … toti puiii sunt promisi … si doi nu esti pregatit!”
– Pregatit? … aproape iese suierand intrebarea … dar pastrez si tonul si calmul, indiferent ce avea sa-mi zica nu avea cu ce sa afecteze Prietenia noastra, mereu s-a pastrat “linia de demarcatie” intacta indiferent cine a avut dreptate.
Depasim momentul si continuam sa vorbim despre nou si vechi cu aceiasi placere … despre proiecte, despre lucruri cotidiene … trecuse atat de repede timpul ca abia imi dau seama cand ne salutam de ramas bun.
Drumul spre casa mi se parea de zece ori mai lung, probabil nu eram pregatit, dar ma rog … eu nu as fi procedat asa … gandesc eu pe repede inainte … da toate argumentele lui stateau in picioare…dar tot nu as fi procedat asa … cate intrebari, cate framantari … o seara plina de ganduri, de amintiri …
A doua zi concluzionez … Da ai avut dreptate! Ai procedat corect 🙂 … in timp mi-am dat seama fara sa vreau ca si eu procedam asa … nu stiu? … ca un tribut? … ca un semn de multumire? … doar tarziu in timp … iti dai seama ca preiei fara sa vrei obiceiuri si lucruri de la oamenii pe care îi apreciezi … de ce? … te las pe tine sa-ti raspunzi!
0 Comments