Prieten e un cuvânt atât de sacru, Dar mâzgălit devine o povară, Purtat cu grijă în conversații fine, Iar uneori stâlcit din cale afară. Prieten, într-o lume atât de răscolită, E cel ce poate astăzi, dar și mâine, Să-ți spună Read more
Nu ai nevoie de motive, dar nici de-un scop închipuit, creează un lucru pentru tine, așa cum simți, cum ți-ai dorit. Se poate dintr-un lemn ce șade, de mult la tihnă sub pridvor, sau poate doar un ac și o Read more
Când știi a spune ce te doare, dar nu prin vorbe iscusite, când știi ce-nseamnă și iertarea, dar fără să-ți aduci aminte, când știi a prețui o clipă, dar fără a pune preț pe timp, atunci fii sigură că totul Read more
M-a urmărit chestia asta cu apartenența o bună perioadă de timp. Locul unde te naști, crești și te dezvolți. Locul unde începi să crezi că adevărurile tale contează cel mai mult. Apoi începi să înveți, să mai crești, uneori să Read more
Mi-ai spus adesea, știi în șagă, Privind la simpla amăgire, Că nu acel ce-ți spune multe, Găsește o cale pentru tine. Tăcerea e un dar aparte, Chiar mulți ar vrea să-l aibă în tolbă, Dar firea omului nu poate, mereu Read more
Te doare când uitarea, Așterne pagini goale, Te doare când doi galbeni, Dictează conștiința. Te doare când vezi lupi, În haine de hiene, Din oi fără de turmă, Au devenit coioți. Te doare când credința, E pusă la încercare, Privind Read more
Erai tot, când totul părea infinit, Un tot atât de neliniar, Încât mintea a încetat să gândească, la cum ar putea fi. Nu putem defini tot, atunci când nu avem nimic… Iar acel zero absolut, definit ca nimic, Nu-l putem Read more
Când eram mai tânăr și, poate, puțin mai neexperimentat, nu credeam în ideea că „pentru un lucru bine făcut ai nevoie de timp”. Mi se părea că totul trebuie să se întâmple repede. Dar, cu timpul, am învățat că lucrurile Read more
Cândva erai o mască… foarte „vie”, Lucrată-n aur, perle, broderii și chihlimbar, Iar cel ce te purta trebuia să știe A-ți face jocul firesc — și poate natural. Aveai un rang, erai înalta clasă, Erai orice, oricând și când dorești, Read more
Cândva era “liantul” acea ființă sacră, Care îți putea traduce, pe loc întreaga viață, Răbdarea, știi de aur și vorbele cu tâlc, Săpau adânc în tine fără să spui nimic. Nu trebuiesc, prea multe cuvinte înflorite, O vorbă spusă în Read more