Familia îți oferă sentimentul ăla de siguranță … pentru că v-ați obișnuit în microclimatul ăla … funcționați după aceleași reguli … scrise, sau nescrise. V-ați învățat obiceiuri, v-ați învățat stări, a-ți învățat să nu vă încălcați spațiul, sau poate … nu?! … (vorba unui Prieten).

Și ca in orice familie … există și bune si rele … și indiferent de stare … dimineața așteptați politicos să vă strângeți cu toții. Mă rog nu doar in familie … dar politețea asta pare uneori ușor desuetă  … prea demodată, prea învechită. Și desi lumea se află în continuă mișcare(uneori nu în sensul bun) … oamenii ăia extrem de învechiți, aveau unele lucruri care deși aparent banale … făceau o comunitate să funcționeze.

Bunicul era croitor, dar avea și dărac de lână, cumnatul bunicii mele avea și el dărac de lână … o familie de mici meșteșugari. Atat bunicul cât și unchiul meu (mă rog străunchi) … dimineața la prima ora își aranjau acareturile, cu mătura in mâna(dar nu asta vreau sa scot in evidență) … trebuiau sa fie văzuți de “clienți”, de comunitate, pentru că … “…așa invațaseră ei de la Ovrei” …  deși aveau ajutoare, așa au fost obișnuiți să se facă “văzuți” … așa au preluat ei! Un fel de respect, învățat și transmis mai departe!

Pentru că fiecare avea ceva de oferit  … sau de primit! Preluau unii de la alții din mers … indiferent de etnie, culoare, sau concepții! Dacă era un lucru bun il preluau toți! Și ca in orice “familie” existau și bune și rele … te “educai” din mers, că altfel nu țineai pasul!
Pentru că fiecare avea ceva de “povestit” și de multe ori nici nu trebuia să deschidă gura … pentru că vedeai singur ce pot să facă!

Acum(în ziua de astăzi) lumea nu mai are timp … fiecare ar dori să audă doar “povestea” care i se aplică?!  Am auzit o frază de mult prea multe ori ca să nu-mi rămână întipărită in minte “… vrei să auzi doar ceea ce vrei să auzi? Sau, vrei să știi ceea ce trebuie să știi?” … Și mulțumesc celui care a avut atâta răbdare și care uneori nu s-a lăsat înduplecat de argumentele mele …

Dar … dacă ar fi să dau un sfat(deși nu-l dau … sau să spunem că mă abtin să mai dau sfaturi) … cel mai bine … e să spui oamenilor doar ceea ce vor ei să audă! E cel mai simplu mod de a scăpa de stres și de discuții inutile!

Ne jucăm prea des de-a Dumnezeu, prea vrem sa deținem supremația în toate! Dacă eu am un chibrit și vecinul meu nu? deja e o problema … mai nou(sau relativ nou  …) folosim și “prost” in același context. Nu suntem toti la fel! Și nici nu putem să le avem pe toate! Fiecare e diferit și deși la nivel de discurs se promovează unicitatea, uneori a fi unic e sinonim cu ciudat?! Da! … toti suntem ciudați! Dar cine deține adevărul absolut? … Știi cum e? Adevărul tău, adevărul meu și adevărul!

Cei drept nu mai avem timp … Nu mai avem timp … pentru noi … dar avem timp sa vedem dacă capra vecinului moare?! Si într-un final … indiferent cât strangem? cât avem? … sau nu avem? … vom pleca așa cum am venit … fără nimic! Poate într-un caz fericit … înconjurați de un număr extrem de limitat de Prieteni … și de Familie!

Oamenii ăia “vechi” aveau niște principii extrem de simple … de multe ori par chiar primitive și prea fixiste … Dar puteau construi din nimic! … Și nu intrau chiar atât de ușor în panică! … indiferent dacă o luau de la zero! Pentru că nu se bazau pe “chibrituri” Și știau destul de bine să facă “curățenie” … În interiorul lor … În jurul lor … “furau” unii de la alții … doar ce e bun și se aplică, fără a deranja pe nimeni … Pentru că de multe ori ai șansa sa privești doar padurea și vei rata cărarea! Pentru că oricine se poate schimba … și în bine și în rău … indiferent de vremuri! Trebuie doar să ai curajul de a fi unic! Și să ai tăria să-ți asumi asta!

13.Ziua a XIII a - Doar Eu!
Categories: Doar Eu

Adrian

M-am nascut intr-un orasel mic de provincie, e locul unde am descoperit dragostea fata de natura, fata de porumbei, fata de oameni, e locul care m-a fascinat si locul care mi-a daruit cele mai multe bucurii. Cand uit ca sunt mai bine de 20 si ceva de ani de cand lucrez in IT, ascult jazz, sau Blues-rock ... Din 2017 de cele mai multe ori ascult aceasta muzica pe bicicleta si uneori alergand prin parcuri. As putea spune ca am descoperit sportul la 46 de ani, frumoasa varsta :) Cu toate astea nu mi-e rusine sa ascult muzica de fanfara, e muzica ce am auzit-o pe meleagurile mele. Impartasesc toate aceste bucurii cu cativa Prieteni, nu foarte multi, pentru ca nu sunt atat de darnic, dar nici foarte zgarcit. De multe ori am fost criticat ca privesc doar in alb si negru, dar nu cred ca deosebesc prea bine nuantele de gri...si cred ... nici nu ma definesc. Cand mai ramane ceva timp, cred eu ca-mi place sa rasfoiesc cate o carte, as prefera istorice...dar nu e musai si nici nu fac o regula din asta. Cand am ceva de spus despre Columbofilie scriu pe www.aspigeons.ro. In rest imi ocup timpul printre servere si script-uri.

0 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *