Când eram mai tânăr și, poate, puțin mai neexperimentat, nu credeam în ideea că „pentru un lucru bine făcut ai nevoie de timp”. Mi se părea că totul trebuie să se întâmple repede. Dar, cu timpul, am învățat că lucrurile care merită cu adevărat se clădesc încet. Ai nevoie de răbdare, de efort și, cel mai mult, de lucru cu tine.
Și ai nevoie de oameni. Nu ca să-ți confirme valoarea sau ideile, ci pentru că, oricât de puternici am vrea să fim, nu suntem făcuți să trecem singuri prin viață. Prezența celorlalți ne ajută să ne vedem mai clar și să ne găsim direcția.
Am realizat și că nu cred în multitasking. Nu cred că poți face bine mai multe lucruri în același timp. Fiecare om are un drum și un scop, chiar dacă îl descoperă mai devreme, mai târziu sau poate niciodată în cuvinte exacte. Scopul există — doar că avem nevoie de timp și liniște ca să-l recunoaștem.
Nu poți face o sută de lucruri în același timp și să iasă toate bine. Nu poți avea o sută de prieteni și să fii cu adevărat prezent pentru toți. Și dintr-o mie de vise, dacă ai puterea să duci măcar unul până la capăt, e un pas mare.
Lucrurile bune apar atunci când în tine există un fel de echilibru. Echilibrul nu înseamnă doar răbdare sau tăcere. Înseamnă acel moment în care simți că nu te mai apasă nimic și că poți să faci ce ai de făcut cu mintea limpede.
Asta nu înseamnă că totul e ușor. Sunt momente în care trebuie să acționezi pe loc. Trenurile pierdute chiar se pierd.
Un lucru făcut bine poartă întotdeauna amprenta celui care l-a făcut. Și rămâne în timp pentru că e sincer, nu pentru că e perfect.
Uneori ajungi în locuri spre care inima te împinge, chiar dacă mintea avea alt plan. Și totuși, nu îți pierzi drumul. Doar se modifică.
Fiecare lucru are timpul lui. Echilibrul apare atunci când mintea și sufletul ajung în același loc, în același „acum”. Ca la sărbători: important e că suntem împreună, nu cât aduce fiecare. Când începi să măsori totul, legătura se rupe.
Îți încarci energia acolo unde inima se simte acasă, nu în locurile în care mintea complică totul.
Echilibrul nu e despre a copia ce fac alții. Nu am inventat noi roata și nici nu trebuie. Important e să învățăm s-o folosim în felul nostru. E despre cine ești acum și ce poți face natural, fără să-ți spună cineva cum trebuie să fie.
„Cândva” nu duce nicăieri. Iar „atunci” rămâne o amintire unică; nu se mai repetă la fel, oricât de bine ar fi fost. Pot veni alte momente frumoase, dar diferite.
Echilibrul nu are legătură cu multitasking-ul. E despre casa ta interioară, despre locul în care te simți bine cu tine. Și când ești acolo, nimeni nu-ți poate lua acel sentiment.
Pentru că fiecare om e unic în felul lui. Și asta face lumea mai bogată.
0 Comments