Prieten e un cuvânt atât de sacru,
Dar mâzgălit devine o povară,
Purtat cu grijă în conversații fine,
Iar uneori stâlcit din cale afară.

Prieten, într-o lume atât de răscolită,
E cel ce poate astăzi, dar și mâine,
Să-ți spună fără patimă și ură
Ce mintea ta nu poate să promită.

Orgolii mici sau poate chiar trufie,
Oricine poate azi, știi, să le aibă,
Mai sunt momente, hoinărind prin lume,
Să pierzi busola, rătăcind spre casă.

Precum un far când luminează calea,
Există cineva ce crede-n tine,
Că-i spui Prieten, Mentor sau tovarăș,
Mereu acolo, chiar de-i rău sau bine.

Nu se măsoară în daruri sau cuvinte alese
Acel cuvânt săpat în ani de viață,
Prieten nu poți spune la oricine,
Doar timpul și nevoia te învață.

Poți câștiga sau pierde într-o secundă
Acel ceva ce uneori nu-ți pasă,
Iar de nu simți, nu-i musai să continui,
O falsă amăgire nu ține loc de casă.

01.10.2026

The post Prieten appeared first on Doar eu.

Nu ai nevoie de motive,
dar nici de-un scop închipuit,
creează un lucru pentru tine,
așa cum simți, cum ți-ai dorit.

Se poate dintr-un lemn ce șade,
de mult la tihnă sub pridvor,
sau poate doar un ac și o ață,
dă viață-acum, știi, viselor.

Copil fiind, povești cu zâne,
mătase, in și borangic,
ai vrea cumva dacă se poate,
de toate a ști să faci puțin.

Un fir de aur țese în grabă,
povești trăite-n vremea lor,
trudite mâini ce pot da „viață”,
e greu să fii „făuritor”.

Făuritor de „praf de stele”,
un vis divin, dar nu e mit,
în mâna lor e o valoare,
un diamant neșlefuit.

Un colț de rai să-ți fie-acasă,
nu ai nevoie de nimic,
în mâna ta este putere,
iar timpul te va șlefui.

O partitură scrisă în tihnă,
în jurul focului mocnit,
încet, încet se poate naște,
povestea firului divin.

14.09.2026

The post Partitura Firului Divin appeared first on Doar eu.

Când știi a spune ce te doare,
dar nu prin vorbe iscusite,
când știi ce-nseamnă și iertarea,
dar fără să-ți aduci aminte,

când știi a prețui o clipă,
dar fără a pune preț pe timp,
atunci fii sigură că totul
a fost exact ce ți-ai dorit…

Când știi a spune ce îți place,
dar fără să te simți dator,
atunci și inima, și mintea
se odihnesc la locul lor.

Când știi a prețui momente,
dar fără să ridici statui,
tu fă-ți din lucrurile simple
ceva ce nu poți să descrii.

Nu căuta motive multe
să faci sau poate să renunți.
Ceva ce inima îți spune
e cel mai bine să asculți.

Nu spune prea ușor «acasă»
acolo unde toate dor,
dar nici nu te amăgi că totul
se face simplu sau ușor.

Usor, sau simplu, complicat,
Sunt doar descrieri de momente,
o clipă le desparte-n grabă:
Trăiri și amăgiri și vise.

Iar dacă ai un timp, te rog ascultă
dar nu la gânduri ce îți șoptesc;
ascultă tu tăcerea în tihnă,
atunci vei ști ce povestesc.

12.09.2026

The post Tu și povestea ta appeared first on Doar eu.

Mi-ai spus adesea, știi în șagă,
Privind la simpla amăgire,
Că nu acel ce-ți spune multe,
Găsește o cale pentru tine.
Tăcerea e un dar aparte,
Chiar mulți ar vrea să-l aibă în tolbă,
Dar firea omului nu poate,
mereu orgoliu să-și ascundă.
Ne poleim cuvinte goale,
Dar fără rosturi potrivite,
Iar pentru atunci când nu se poate,
Nu spunem ‘nu’ — nu se cuvine.
Ne războim în adevăruri,
Dar știi, așa din plictiseală,
Avem un țel nativ se pare,
Să fim și sabie și teacă.
Avem cum știi, avem de toate,
Avem chiar sfaturi potrivite,
Iar tot ce s-a făcut în lume,
Noi le știam de dinainte.
Avem așa în noi o fală,
Dar rogu-te, Tu să ne ierți,
Nu că am duce lipsă, poate,
Dar e mai bine să încerci.
Avem principii, idealuri,
Iar frici să știi noi nu avem,
Nu credem în cuvinte slabe,
Doar mai uităm cine suntem…
Iar mai așa pe amurgite,
Când viața pare că te încearcă,
Înveți și îți aduci aminte,
Cam tot ce ai uitat odată.

The post Totul și nimic appeared first on Doar eu.

Te doare când uitarea,
Așterne pagini goale,
Te doare când doi galbeni,
Dictează conștiința.

Te doare când vezi lupi,
În haine de hiene,
Din oi fără de turmă,
Au devenit coioți.

Te doare când credința,
E pusă la încercare,
Privind la farisei,
Te arde peste tot.

Cum poți uita pe cei
Care, ținuți în lanțuri,
Cu sânge au plătit,
Ca tu să poți vorbi?

Te doare când vezi șerpi,
Dar îmbrăcați în oameni,
Când ei își vând și mama,
Mă mir cum poți zâmbi.

Cam câte lacrimi ard,
Obrajii acelor mame,
Ar fi prea crud, sinistru,
Să nu ne amintim.

Ei au avut un gând,
Să strige Libertate,
Iar mulți cuvântul ăsta,
Cu sânge l-au plătit.

Te doare când cu lacrimi,
Ei au pictat icoane,
Te doare că au fost,
Ca noi, tineri, copii.

Ei au avut curajul,
Să nu mai tacă o clipă,
Cu sânge ei au scris,
Istoria intr-o zi.

Te doare când bocanci,
Ne calcă în picioare,
Acele idealuri ce înseamnă însăși viața,
Iar de-ai să taci și tu, să știi că ai murit.

The post Te doare appeared first on Doar eu.

Cândva erai o mască… foarte „vie”,
Lucrată-n aur, perle, broderii și chihlimbar,
Iar cel ce te purta trebuia să știe
A-ți face jocul firesc — și poate natural.

Aveai un rang, erai înalta clasă,
Erai orice, oricând și când dorești,
Deci nu erai așa o simplă mască,
Născută și crescută din povești.

Aveai un dar — puteai crea iluzii,
Chiar multe minți ai tulburat, căci misterul e virtutea ta.
Erai o mască, dar nu o mască de hârtie,
Cine știe câți și-au spus în gând: „E masca mea.”

Puteai ascunde fața într-o clipită,
Dar ochii… e firesc, acolo ai evitat,
Aveai puterea de-a ascunde pe oricine,
Dar ochii, știi — doar ochii te-au trădat.

Sunt măști și măști, dar tu ești cea mai scumpă,
Purtată de prințese, prinți și împărați,
Iar de-aveai așa o mască,
Erai celebru, bun la toate și putred de bogat.

Acum stai obosită, pe-un colț de etajeră,
Sau poate admirată, cine știe, într-un muzeu,
Iar gură de-ai avea — sau poate viață —
Câte ai fi povestit la rândul tău…

The post O mască appeared first on Doar eu.

Cândva era “liantul” acea ființă sacră,
Care îți putea traduce, pe loc întreaga viață,
Răbdarea, știi de aur și vorbele cu tâlc,
Săpau adânc în tine fără să spui nimic.

Nu trebuiesc, prea multe cuvinte înflorite,
O vorbă spusă în șoaptă, te fac să iei aminte,
Ba chiar de e dojană, sau poate doar povață,
Prin simplitatea lor, descriu întreaga viață.

Aveau prestanță, stimă și toate îngemănate,
Într-o răbdare care puteau descrie toate,
Nimic nu e mai simplu, când totul știi conduce,
Vin toate, dar cu trudă și cu răbdare în suflet.

‘Liantul” e acela ce știe să asculte,
Iar când dreptate ai, chiar poate să te îndrume,
Ascultă în tăcere și de nu spui nimic
Citește printre rânduri și cel mai tainic gând.

Acel ce poate strânge mulțime în jurul lui,
Fără nimic promite și fără a amăgi,
Un Înger printre semeni sau poate simplu om,
Acum să-l poți descrie, cuvinte-s de prisos.

E el sau ea, sau poate ei, îți spun,
Țineau aproape oameni în spiritul străbun,
Aveau și har, carismă și poate și talent,
Ce simplă e iubirea când nimeni nu-i perfect …

Părinți, bunici … Bătrâni, când tu erai un prunc,
Aveau un spirit tânăr și suflet de copil,
Ai înălțat și zmeie, ai depănat povești,
Cu ei ai învățat copile să zâmbești.

Pe timpul ăla și sfada părea a nu fi sfadă,
Ce lume mai era atunci … îți spui acum în barbă,
Acum încărunțit, știi totul pare vis,
Dar ce-ai trăit, rămâne, în suflet neatins.

The post Liantul appeared first on Doar eu.

Cam cât curaj să ai, să poți menține calea,
De câtă îndemnare, sau câtă dăruire,
O flacără domoală, s-o schimbi în vâlvătaie,
Doar timpul sau dorința, nu duc spre infinit.

Când poți a cerne totul, dar și privi reversul,
Nu doar cu înțelepciunea a celui instruit,
Puterea e răbdarea, când ai pe mâna totul,
Dar fără îndoială, tu nu mai vrei nimic.

Nu de obraz vorbim, deși cam ăsta-i sensul,
Nu trebuie să întorci, nimic pentru a primi,
Dar de vei vrea cândva, să simți ce înseamnă pace,
Doar cel smerit și sincer îți poate povesti.

Privește fariseii cum ți-au vândut iluzii,
Învață de la ei să poți a te feri,
Dar nu te îmbăta, cu laurii dreptății,
Oricine poate astăzi, pe toate a le greși.

Nu căuta iluzii, dar nici nu te “închide”,
Doar cine a încercat și poate reuși,
Acel ce știe clar și are echilibru,
Un “Mulțumesc” oferă, dar fără a se gândi.

Curaj, înțelepciune, răbdare, echilibru,
Putem abstractiza în definiții sobre,
Sau știi putem a spune, să le încercăm pe toate,
Doar încercând înveți, pe toate a le primi.

Dă-i timpului puterea să se încreadă în tine,
Dar nu te osteni cu acele false dubii,
Credința e speranța când disciplina spune,
Că tot ce ai făcut, pe toate le-ai gândit.

Miraj, înțelepciune, eretic, vrăjitoare,
Cu toții au încercat și unii au reușit,
Când totul se împletește armonios cu tine,
Nu mai contează cine, îți spune că-i greșit.

The post Dă-i timpului puterea să se încreadă în tine appeared first on Doar eu.

Nu te supăra când vântul,
Frunzele din pom alungă,
Nu te supăra când ploaia,
Pietre pare să aducă.

Nu te supăra când totul,
În jurul tău, pare furtună,
Nu te supăra și iartă,
Ai greșit, găsind o scuză.

Toate sunt în jurul tău,
Pentru o clipă sau o viață,
Dar nu totul are preț,
Cam la fel, nu tot se învață.

Nu te supăra pe acel,
Care îți spune astăzi “frate”,
Nu te amăgi de fel,
De vrei liniște în toate.

Nu te supăra pe acei,
De-ți vorbesc de “conjunctură”,
Nu încerca să schimbi pe nimeni,
Dar tu schimbă ce te încurcă.

Iar de vrei cândva și poți,
Să privești la toate, încearcă,
Să nu judeci nici furtuna,
Dar nici focul niciodată.

Nu te supăra de fel,
Poți dansa, cântând în ploaie,
Nu contează de e soare,
Poți găsi o “muză” în toate.

Tu învață cam din toate,
De e soare sau furtună,
Uneori un vânt năprasnic,
Poate aduce vreme bună.

The post Nu te supăra … appeared first on Doar eu.

El, timpul, uitat într-o clepsidră,
Ea nimfa, mirifică făptură,
Prin nu știu ce mister se face,
Ei doi să fie împreună.

El pregătit cu “nu se poate”,
Ea, “să vedem cu ce începem”,
Cumva Destinul ăsta face,
Nimic să nu mai înțelegem.

Un Yin și Yang, desprins se pare,
Dintr-un manual de bune practici,
Vezi tu, balanța îți arată,
Ce taler are “greutate”.

El cumpătat, dar din născare,
Nu anii cred și-au spus cuvântul,
Ea hotărâtă și tenace,
Dar cu accent pe echilibru.

Privind atent la filmul ăsta,
Îți scapă multe amănunte,
Cum crezi că e descris liantul,
Ducând o viață liniștită.

De multe ori noi, Universul,
Îl bulversăm, de nu se poate,
Am vrea un pic din fiecare,
De multe ori le vrem pe toate.

Ea seva vieții întruchipă,
El dramul fin de cumpărare,
Întorci te rog, puțin povestea,
Pe urmă adaugi, ce se poate.

Ei doi un cuplu de poveste,
Dar nu prin farmecul aparte,
Cumva gândești că Universul
E meșter bun în tot ce face.

The post Ei doi appeared first on Doar eu.