Știi, aș fi avut atâtea să-ți povestesc,
dar nu am avea timp de toate,
acum când s-a inventat graba, chiar nu am avea timp …
Iar timpului … pare să-i placă această fugă a noastră.
Nu mai avem timp…
lucrurile simple au devenit mult prea costisitoare…
De multe ori nu le înțelegem, sau poate ne prefacem …
Deși … definițiile lor le știm pe de rost …
Mulțumesc, Te iubesc, loialitate…
Cuvinte sacre ieri, ce astăzi par uitate,
Mereu se găsesc alții să ne povestească despre ele…
Mă rog… în felul lor distorsionat…
pentru simplu fapt că suntem contemporani cu…
“Atât s-a putut”…
Uneori e mult prea simplu să uităm,
iar uneori mult prea greu să fim iarăși noi…
Fără patimă, fără orgolii,
fără a uita cine și când ne-a ajutat…
Știi, am să-ți scriu, să simt mirosul de hârtie,
Cu mici greșeli … inevitabil mici greșeli,
Autentic, un alt cuvânt, ce pare să nu fie,
Pe placul celor care astăzi ne învață ce să vrem.
Căldură inimilor noastre, înghețate într-un fel de comedie,
Doar prin iubire, e antidotul ce poate stinge un “infern”,
Aș vrea dacă se poate, când iar va fi furtună,
Să pot uita mai des, la fel să pot ierta,
Mai lasă-mi un răgaz să pot a-mi spune ruga,
Iar Doamne de mă ierți, te rog a ne ierta.
Pentru cei care au învățat să tacă … s-a născut “dorul”,
Iar pentru cei care au învățat ce-i smerenia, s-a născut iubirea,
Prea aroganți în drumul nostru zilnic spre ambiții,
Deși credința peste tot o afișăm,
Prea antrenați acum, să ocolim “scrobiții”,
Uităm că am avut, cumva același țel …
Smerit, cuvântul care a îngenuncheat imperii,
Apare acum sporadic în note de subsol,
Uitat de cei ce ieri, credeau cu înverșunare,
E mult mai simplu astăzi a judeca ușor.
Pasaje scurte, fraze … chiar pline de emoții,
Citite ieri în cărți ce astăzi poate dor,
Ne amintim cu drag ce ieri spuneau bunicii,
Dar fără să învățăm nimic din teama lor.

The post Smerit … appeared first on Doar eu.

Cam cât curaj să ai, să poți menține calea,
De câtă îndemnare, sau câtă dăruire,
O flacără domoală, s-o schimbi în vâlvătaie,
Doar timpul sau dorința, nu duc spre infinit.

Când poți a cerne totul, dar și privi reversul,
Nu doar cu înțelepciunea a celui instruit,
Puterea e răbdarea, când ai pe mâna totul,
Dar fără îndoială, tu nu mai vrei nimic.

Nu de obraz vorbim, deși cam ăsta-i sensul,
Nu trebuie să întorci, nimic pentru a primi,
Dar de vei vrea cândva, să simți ce înseamnă pace,
Doar cel smerit și sincer îți poate povesti.

Privește fariseii cum ți-au vândut iluzii,
Învață de la ei să poți a te feri,
Dar nu te îmbăta, cu laurii dreptății,
Oricine poate astăzi, pe toate a le greși.

Nu căuta iluzii, dar nici nu te “închide”,
Doar cine a încercat și poate reuși,
Acel ce știe clar și are echilibru,
Un “Mulțumesc” oferă, dar fără a se gândi.

Curaj, înțelepciune, răbdare, echilibru,
Putem abstractiza în definiții sobre,
Sau știi putem a spune, să le încercăm pe toate,
Doar încercând înveți, pe toate a le primi.

Dă-i timpului puterea să se încreadă în tine,
Dar nu te osteni cu acele false dubii,
Credința e speranța când disciplina spune,
Că tot ce ai făcut, pe toate le-ai gândit.

Miraj, înțelepciune, eretic, vrăjitoare,
Cu toții au încercat și unii au reușit,
Când totul se împletește armonios cu tine,
Nu mai contează cine, îți spune că-i greșit.

The post Dă-i timpului puterea să se încreadă în tine appeared first on Doar eu.