Știi, aș fi avut atâtea să-ți povestesc,
dar nu am avea timp de toate,
acum când s-a inventat graba, chiar nu am avea timp …
Iar timpului … pare să-i placă această fugă a noastră.
Nu mai avem timp…
lucrurile simple au devenit mult prea costisitoare…
De multe ori nu le înțelegem, sau poate ne prefacem …
Deși … definițiile lor le știm pe de rost …
Mulțumesc, Te iubesc, loialitate…
Cuvinte sacre ieri, ce astăzi par uitate,
Mereu se găsesc alții să ne povestească despre ele…
Mă rog… în felul lor distorsionat…
pentru simplu fapt că suntem contemporani cu…
“Atât s-a putut”…
Uneori e mult prea simplu să uităm,
iar uneori mult prea greu să fim iarăși noi…
Fără patimă, fără orgolii,
fără a uita cine și când ne-a ajutat…
Știi, am să-ți scriu, să simt mirosul de hârtie,
Cu mici greșeli … inevitabil mici greșeli,
Autentic, un alt cuvânt, ce pare să nu fie,
Pe placul celor care astăzi ne învață ce să vrem.
Căldură inimilor noastre, înghețate într-un fel de comedie,
Doar prin iubire, e antidotul ce poate stinge un “infern”,
Aș vrea dacă se poate, când iar va fi furtună,
Să pot uita mai des, la fel să pot ierta,
Mai lasă-mi un răgaz să pot a-mi spune ruga,
Iar Doamne de mă ierți, te rog a ne ierta.
Pentru cei care au învățat să tacă … s-a născut “dorul”,
Iar pentru cei care au învățat ce-i smerenia, s-a născut iubirea,
Prea aroganți în drumul nostru zilnic spre ambiții,
Deși credința peste tot o afișăm,
Prea antrenați acum, să ocolim “scrobiții”,
Uităm că am avut, cumva același țel …
Smerit, cuvântul care a îngenuncheat imperii,
Apare acum sporadic în note de subsol,
Uitat de cei ce ieri, credeau cu înverșunare,
E mult mai simplu astăzi a judeca ușor.
Pasaje scurte, fraze … chiar pline de emoții,
Citite ieri în cărți ce astăzi poate dor,
Ne amintim cu drag ce ieri spuneau bunicii,
Dar fără să învățăm nimic din teama lor.

The post Smerit … appeared first on Doar eu.