Nu știu dacă ai observat,
Cât de calmă, e liniștea toamnei …
Se aude doar vibrația frunzelor,
Mângâiate ușor de vântul,
Ce pare a înțelege dorința noastră,
De a ne odihni gândurile.
Uneori te-am așteptat mai devreme,
Poate doar o dorință, preț de un minut …
Deși cam toată lumea știe,
Că toate au un timp al lor.
Nimic mai mult sau mai puțin,
Tu vei avea, ce astrele au hotărât să fie,
La fel ca tine Toamnă,
La fel ca tine draga mea.
Ne îndemni la visare, uneori la introspecții,
Ne porți pașii, pe covorul tău de frunze odihnitoare,
Dar ne lași să-ți admirăm în tihnă,
Bogăția ta de culori, distinsă și amabilă,
Mereu așa cum ne-ai obișnuit,
Superb în a picta, în inimi care simt.
Te iubim deopotrivă,
Deși puțin tristă când plângi,
Poate ai darul de a ne reaminti,
De ce tresărim și ce iubim cel mai mult.
Poate ai darul, de a ne oferi acea sinceritate,
De a fi noi cu noi în liniște.
Mă întorc în liniștea ta, să mă bucur în tihnă,
Să te privesc și să te admir în pace.

The post liniștea toamnei appeared first on Doar eu.