Mi-ai spus adesea, știi în șagă,
Privind la simpla amăgire,
Că nu acel ce-ți spune multe,
Găsește o cale pentru tine.
Tăcerea e un dar aparte,
Chiar mulți ar vrea să-l aibă în tolbă,
Dar firea omului nu poate,
mereu orgoliu să-și ascundă.
Ne poleim cuvinte goale,
Dar fără rosturi potrivite,
Iar pentru atunci când nu se poate,
Nu spunem ‘nu’ — nu se cuvine.
Ne războim în adevăruri,
Dar știi, așa din plictiseală,
Avem un țel nativ se pare,
Să fim și sabie și teacă.
Avem cum știi, avem de toate,
Avem chiar sfaturi potrivite,
Iar tot ce s-a făcut în lume,
Noi le știam de dinainte.
Avem așa în noi o fală,
Dar rogu-te, Tu să ne ierți,
Nu că am duce lipsă, poate,
Dar e mai bine să încerci.
Avem principii, idealuri,
Iar frici să știi noi nu avem,
Nu credem în cuvinte slabe,
Doar mai uităm cine suntem…
Iar mai așa pe amurgite,
Când viața pare că te încearcă,
Înveți și îți aduci aminte,
Cam tot ce ai uitat odată.

The post Totul și nimic appeared first on Doar eu.