De mici ne naștem toți cu Dumnezeu în noi,
Dar câtă răutate și ură și război,
Din ce sămânță apare această transformare,
În ADN e scris, judecători se pare.

Judecător e Unul și cred că e de ajuns,
Dar greu de mulțumit pe toți cu acest răspuns,
Avem așa un țel, nemulțumiți, se pare,
Dar nu de noi, de alții, așa la întâmplare.

Iertarea, e despre tine, de crezi e și util,
Nu-ți face scop în viață să ierți la infinit,
De crezi sau poate nu, doar Dumnezeu te iartă,
Asta e “treaba” Lui, deci lasă-l să o facă.

Judecători avizi de adevăruri multe,
Puțin cam indeciși când e și despre “tine”,
Iar judecata, da, să fie cât mai dreaptă,
Dar nu a ta, firește, a noastră judecată.

Un sânge de latin și eu la rândul meu,
În propriul joc mai cad deși nu este nou,
Ideea e foarte simplă, dar nu ca și un sfat,
Nu judeca de fel, la rândul tău vei fi, chiar aspru judecat.

Vânăm greșeala clar, chiar filozofii o spun,
Dar nu e musai, astăzi, să-i credem pe cuvânt,
Putem schimba cam toate, chiar și a noastră schismă,
În Judecata Lui, firească, nu este loc de ură!

The post … fără judecată appeared first on Doar eu.

Punem și puțină practică deși nu țin morțiș să sune a curs de dezvoltare personală. Să recapitulăm puțin: Iubire, compasiune, iar unde nu ne mai regăsim spunem NU(plecăm din acea conjunctură).

“Trauma”

Atunci când suntem mici și suntem abuzați de părinți, profesori, frați mai mari, să spunem aleator aparent o simplă jignire “ești prost”(nu aș spune chiar banal) teoretic tu ar trebui să reacționezi ceva de genul: Ce te face să gândești așa? de ce folosești asta referitor la mine? … Dar nu reacționezi … Părinții, profesorii, reprezintă autoritatea, frații sau copiii mai mari din instinctul de conservare nu le răspunzi, practic tu începi să duci povara. Cine a fost abuzat, va abuza la rândul lui. Cine te jignește “ești prost” și dacă ceilalți din jur aprobă, în unele cazuri chiar se amuză pe această temă deja în subconștientul tău de persoana abuzată cauți motive pentru acest incident. Dacă aceste traume provin de la “autoritate” deja consideri un lucru normal ca tu la rândul tău să folosești aceste jigniri.
In situații de criză tu vei folosi aceste jigniri, din abuzat devii abuzator. Și explicația este foarte simplă ți se pare o situație normală. Dacă cineva se va comporta altfel decât tu ai așteptări chiar dacă nu spui asta deschis, dar in gândul tău spui sigur “băi ești prost?”
Iar tiparele atrag tipare, ai să observi că oamenii ăia pe care i-ai întâlnit ieri și “parcă te știi de-o viață”, astăzi te enervează la culme. Pentru că tu atragi acele tipare care iți sunt familiare, chiar daca ți-au produs râni, ele zac în subconștient. Până te vindeci(“te întorci la tine”) ai să folosești sau ai să atragi acele tipare dăunătoare. Dacă cineva o să folosească acele jigniri dar nu împotriva ta, tu ca persoana abuzată o să încerci instinctiv să ripostezi, deja simți nevoia să critici, să intervii.
Paradoxal tu care folosești acest cuvânt, pe oricine auzi că-l folosește deja nu mai sunteți prieteni. Până nu te vindeci ai să trăiești duplicitar, în mare parte o minciună. Involuntar să ne protejăm, băgăm totul sub preș.

“Dumnezeu iți trimite aceeași lecție până o înveți”

Când începi să te vindeci, când apare acea dorința să vezi de ce? Sau de ce folosesc eu asta? Când începe să apară acel nivel de conștiință, ai să observi că te poarta prin tot labirintul, până ajungi la sursă. Chiar dacă nu dorești acest lucru, nu te vei “vindeca” până nu ajungi la sursă. “Dumnezeu” se oprește să-ți trimită tipare, atunci când vindeci rana și tu la rândul tău nu mai folosești nici pentru a justifica acțiunile cuiva, nici pentru a a-ți vărsa nervii. Pentru că în momentul când vindeci folosești compasiunea, pentru că atunci știi sigur că nu ai dreptul să judeci, să critici sau să justifici în vreun fel o traumă. Pentru că atunci când te vindeci ai să spui ceva de genul: Nu a fost prea inspirat sa rezolve o situație, atunci la nervi mi-a adresat o jignire(folosesc compasiunea). Nu mai accept aceasta situație, dar nu voi riposta la nervi ca el, pentru ca acum eu gândesc(nu am dreptul sa judec sau sa critic). Implicit folosesc iertarea pentru a nu rămâne cu traume toată viața, dar spun stop, deci în nici un caz … Te iert, deci poți să mai faci.

Exemplul este random cu “ești prost”, deși pare minor, nu e minor, am adăugat de la mine “autoritatea” deși nu e exclus să se întâmple așa. Puteți studia fenomenul “bătaia este ruptă din rai” eu aș traduce ceva de genul, nu pot gestiona situații de criză și atât mă duce capul. Trauma se poate instala fără să-ți dai seama și de la cele mai variate forme. Natura umană este sensibilă, când ești copil ești și mai fragil. Poți și ca adult să te transformi într-o secunda din cauza unui șoc. Nu ai limită de vârstă.

“Iertarea”

Să spui doar te iert, în contextul unui abuz, unei traume? Ca să nu dramatizez ar trebui să existe și ceva în afara de “te iert”, dacă eu simt anxietate, stres, sau orice alt disconfort, chiar dacă nu e o cauza reală, nu vei rezolva nimic doar cu “te iert”. Da trebuie să înveți să te ierți pe tine, ca să treci mai departe, trebuie să înveți să ierți partenerul pentru că apus 3 linguri de sare în loc de 4(deși asta e discutabil). Da te iert pentru că ai greșit, dar trebuie să mă convingi că nu mai faci asta; pentru că a doua oară devine un tipar. Odată ce folosești compasiunea e o altă formă de iertare.

Mai e un aspect, dacă tu te îmbraci în roșu și te duci la taur, pot folosi compasiunea pentru tine, dar nu știu cum să-ți explic … O cam cauți. Nu pot gândi despre taur ca ar fi “idiot”, ăla e instinctul lui, eu știu lucrul ăsta despre taur … nu ca aș găsi o scuză… Nu caut scuze. Și nu mă refer doar la “tauri”, dar asta de dragul discuției… Dar cum am mai spus: Nu am dreptul să judec, să critic, pot doar iubi sau folosi compasiunea, eventual să plec.

“Compasiune”

Mi-ar fi foarte ușor să spun compasiune sau empatie… Dar nu am folosit “empatie” = este capacitatea de a înțelege sau a simți ceea ce simte o altă persoană, din perspectiva acesteia.
Tradus ar suna ceva de genul “Înțeleg de ce mă faci <prost> și te invit s-o mai faci.” Tu ești la fel cu acea persoană, nu va diferențiază nimic. Doar perioada de timp.
Deci doar compasiune “înțeleg că e într-o perioadă proastă, îmi pare rău pentru el(nu judec) … Dar nu pot merge mai departe/ sau / trebuie să mă asigure și nu prin vorbe(vindec)”. Dacă noi permitem anumite lucruri vor deveni obiceiul nostru.
Abuzul fizic e absolut la fel ca abuzul psihic, faptul că nu se văd urme vizibile, abuzul psihic poate fi cu mult mai grav. Faptul că trec eroic aparent fără urme, nu înseamnă că sunt un învingător. Până nu mă vindec sunt o victima. Ca și raționament foloseam cuvântul “dușman”, acum să facem un mic scenariu, cineva îmi produce rău și eu ca să nu fie de ajuns, mă gândesc și mâine si poimâine, poate zile, poate luni, poate ani(deci tot în folosul lui). Trebuie să vindeci pentru a pune stop. Da m-a “fraierit”(intenția de a mă vindeca și de a discuta despre asta) dar pe viitor nu o sa mai fac asta, asta, asta(schimb filtrele), voi evita aceste situații, dar nu mai are sens acum “să-mi torn cenușă în cap”(mă iert).

“random”

Sunt situații și situații, unele lucruri au un răspuns, unele lucruri așa s-au întâmplat din varii motive. Poate uneori chiar ni se pare(deși instinctul îți spune clar, când ai filtrele bune), dar nu încerca să răspunzi din instinct pentru că atunci răspunzi cu partea din trecutul tău(nevindecat). 10 secunde, 30 de secunde, 50 de secunde oferă un răspuns gândit și fără resentimente(nu critici, nu judeci) și nu încerc să transform totul într-un conflict(roșu și taur). Faptul că spun “nu mă regăsesc în această situație”, nu înfurie pe nimeni. Sigur în acest moment te văd nervos/ă, dar putem discuta mâine pe acest subiect când suntem amândoi calmi, acum sunt puțin agitat/ă(mut atenția pe mine, nu aduc o critică). Nu totul se poate rezolva pașnic, daca integritatea ta fizică este pusă în pericol, pleci sau fugi! Nu încerca să educi pe cineva că mai rău faci, evitarea unui conflict de cele mai multe ori rezolva conflictul.
Și un mic amănunt, de cele mai multe ori ai nevoie de un mic imbold pentru a ieși din buclă, poate fi o carte, un sentiment, o persoana apropiată… Nu lăsa ca un lucru aparent banal să-ți umbrească toata viața.

Nu e un text pentru cei vindecați, cum de altfel nu se vrea a fi un tratament sau o justificare, unele lucruri par ușor mistice sau desprinse de realitate, fiecare poate privi în sinea lui și poate spune cât de calm și liniștit este, oricine poate face o incursiune în interior, trebuie doar curaj.

“La nivel global, se estimează că 264 de milioane de oameni sunt afectați de depresie, sunt afectate mai multe femei decât bărbați.”

Scrisoare către fiica mea…
Draga mea…
ceva diferit … ziua a XVII a
…atunci cand liniștea nu mai e atât de apăsătoare.
Compasiune vs Iertare

The post Compasiune vs Iertare appeared first on Doar eu.

Chestia asta cu scrisul îmi induce mereu două stări, când simt că trebuie să scriu, nimic nu mă mai poate opri, totul curge fluid, pe de altă parte nu mă consider eu “alesul”, e lupta de a nu deveni ipocrit. “Copiii spun lucruri trăsnite”, noi adulții spunem de prea multe ori lucruri “trăsnite”, e mult mai ușor să cazi în penibil când nu cunoști subiectul si am văzut destui adulți care cad în capcana asta.

Pentru “… atunci când liniștea nu mai e atât de apăsătoare.” Liniștea apare când începi să te întorci la tine. Ce subiect incitant … îl dezbate toată lumea, apare acum în mai toate cărțile de dezvoltare personală, totuși eu încerc să-i dau forma pe care o gândesc eu și mai ales forma pe care am exersat-o până să o găsesc în cărți. Întoarcerea la tine ține de filtre, liniștea la fel ține de filtre; munca, succes, insucces, bucurii, tristeți, toate sunt legate de relaționarea cu cei din jurul nostru.

Partea asta cu introspecția, liniștea, echilibrul, “întorci la tine”( mă rog toate exprimă același lucru) este extrem de dificilă și fără să vreau mă întorc la partea cu scrisul … Chiar și doar în prezența ta să te dezbraci de anumite prejudecăți, idei, convingeri este extrem de dificil; și mai dificil e să ai curajul să te arăți vulnerabil. Inclusiv Sadhguru o spune: că toată lumea cu care interacționezi, la un moment dat te va lovi, intenționat sau neintenționat; atunci cand ești vulnerabil cu atât mai mult.
Instinctul nostru de supraviețuire se va activa inevitabil, e greu să rămâi obiectiv, mai ales cand ego-ul îți șoptește mereu că ai dreptate.

Iubire, echilibru – filtre – NU

Teoretic până la liniște interioară, ar trebui să lași doar iubirea și compasiunea ca forme de relaționare. Până să deprinzi chestiile astea cu: nu ai dreptul să judeci, să critici, e cale lunga, trebuie să experimentezi și să te delimitezi. Filtrele tale, concepțiile tale, principiile tale, nu au niciodată forma finală, tocmai pentru că suntem in mișcare. Indiferent cât de sănătoase sunt principiile tale, ieri aveau o formă și aveai o înțelegere asupra lor, mâine poți vedea cu alți ochi; pe măsură ce trece timpul experiența noastră își pune amprenta. De răbdare și echilibru ai nevoie și pentru iubire și compasiune, iar aici apare al treilea element NU. Puterea de a zice NU atunci când nu te mai regăsești în acel loc. Când integritatea ta fizică sau psihică îți este afectată, sau când totul în jurul tău nu mai corespunde valorilor tale sau concepțiilor tale; cel mai bine e să spui Nu și să pleci în tăcere. Tensiunea naște tensiuni, în astfel de cazuri folosește doar compasiunea.

“întorci la tine”

Toate tensiunile tale au un motiv, de regulă pentru auto-protecție “le bagi sub preș”(cum spunem noi Românii) … Tu deja te îndepărtezi de tine și sigur vei găsi motive și argumente că nu ai nici o vină. Filtrele pe acea zonă sunt jos, sau nu sunt. Până nu rezolvi acea stare, tot o să primești mesaje “Dumnezeu iți trimite aceeași lecție până o înveți”, mă rog nu toate la fel, dar au aceeași cauză. Când începi sa pui întrebări începi procesul de vindecare. Indiferent care ar fi motivul, când descoperi cauza filtrele tale se schimba.
Toate tiparele astea care ți-au produs rău se regăsesc și in acțiunile tale, de regulă când răspundem impulsiv fără a mai trece și prin filtru gândirii; de cele mai multe ori aceasta stare vine din trecutul nostru, din experiențele noastre. Când vei avea curajul să întrebi de ce ti se întâmplă acest lucru? de ce afectează? De ce simți tensiune? De ce simți anxietate? Vor veni și răspunsurile, poate nu imediat, dar sigur vei rezolva asta. Atunci se schimbă filtrele, modul de abordare, curajul de a vorbi pe această temă, curajul de a pune întrebări atunci când apar situații similare. Unele tensiuni apar din lipsa de comunicare sau comunicare proastă și atunci întrebările ajutătoare rezolva mult mai simplu. Dacă ceva te afectează sigur va avea impact si asupra relaționărilor viitoare, până nu rezolvi acel ceva liniștea ta este pusă sub semnul întrebării.

“Dușmani”

De regulă când încercăm să criticăm ceva la ceilalți se regăsește și în noi. Nu ne ajută la nimic încercarea noastră să vindecăm lumea, simpla noastră prezență e de ajuns. Facem mai rău când criticăm, oricine e criticat va intra în opoziție. Nimănui nu-i place să fie criticat. Eu personal nu cred în dușmani, sunt o sursă bună de feedback, sunt la fel de utili precum Prietenii. În unele situații cu mult mai utili decât cei ce se intitulează prieteni(falșii prieteni). Dușmani – te cerți de la același lucru, dar nu găsiți abordarea diferită pentru a găsi soluționarea acelei crize. Poate e vina ta și tu generezi acel conflict sau determini acea stare să apară. “Eu am greșit” e greu de spus, dar prin exercițiu învățam să ne asumăm.

“Nu-mi pasă”

Cei care se intitulează dușmani fără motiv, nu e problema ta cum vorbesc alții despre ei… Chiar dacă se referă la tine, vorbesc despre ei, dacă nu te afectează fizic “Nu-mi pasă” e singura cale. Nu poți fi iubit/ă de toată lumea cum de altfel nu poți iubi pe toată lumea. Nu ai timp fizic.

“Compasiune”

Indiferent ce sentiment apăsător simți din trecut, până nu vezi mai exact ce a generat această tensiune, se va manifesta sub diverse forme și în prezent. Folosește compasiunea pentru a ierta și înțelege acele lucruri. Poate cineva fără să-și dea seama ți-a produs un rău, cineva care nu avea acea “iluminare”. Noi la rândul nostru greșim dacă nu avem filtrele corect echilibrate, dacă nu ierți, nu te ierți, nu rezolvi situațiile care generează tensiune, anxietate stare de rău, vei fi într-o buclă și vei rămâne în acea buclă până rezolvi. Poate un eveniment din trecut te afectează acum, nu spun că e simplu să rezolvi, dacă nu ai acea deschidere să vezi ce te afectează și de ce te afectează, va rămâne acolo acel sentiment, inclusiv sentimentul de frică. Poate peste anumite momente nu poți trece singur/ă, cere ajutorul, e și ăsta un exercițiu, să găsești persoana potrivită pentru a discuta despre lucruri incomode. E dificil să lași parți vulnerabile la vedere, dar odată ce setezi bine “filtrele” vei găsi o mare ușurare.

Dacă nu ai puterea să spui Nu, te vei învârti în cerc, la un moment dat va răbufni și vei produce mai mult rău decât bine. Nu încerca să vindeci pe nimeni, cine se vrea vindecat cere ajutorul. Pentru a schimba starea de bine în locul în care te afli, e de ajuns exemplul tău. Dacă nimeni nu observă asta, nu are sens să stai. Te afli în locul și timpul nepotrivit.

“Iertare”

Astăzi scriu foarte puțin despre iertare(mă refer doar la acest text). Nu încerca să folosești iertarea ca instrument de manipulare, pentru că atunci sigur te minți. Lasă doar doi termeni să te ghideze: iubire și compasiune. Iubire pentru cei apropiați, compasiune pentru cei ce nu te înțeleg. Când spui “Bine te iert!”, daca nu ești bine echilibrat, ego-ul tău iți șoptește că faci un favor. Viața e despre cum e să fii fluid, nu e despre tensiune, nu e un troc, îți dau ceva îmi dai ceva. Viața e despre ” Merit să fiu …fericit, iubit, apreciat,respectat”, cum de altfel e despre: Nu am dreptul să critic, să judec …

Liniștea e despre risipirea tensiunilor tale, nu e despre zgomot. Daca găsești echilibru, indiferent unde te afli nu te va afecta!

Dacă găsești aici(în acest text) ceva care să te ajute, nu lăsa amprenta mea, du munca mai departe, transformă în obiceiurile tale, modelează după nevoile tale. Mă bucură orice feedback, dar nu mă consider un influencer. Învățători sunt puțini, extrem de puțini au harul asta!

Scrisoare către fiica mea…
Draga mea…
ceva diferit … ziua a XVII a
…atunci cand liniștea nu mai e atât de apăsătoare.
Compasiune vs Iertare

The post …atunci cand liniștea nu mai e atât de apăsătoare. appeared first on Doar eu.

Privește cu iertare la cel ce până ieri,
Îți mulțumea cu lacrimi, dar azi nu e la fel,
Iubirea e torentul ce uneori îneacă,
Orgoliu și trufia sau mintea întunecată.

De poți iubi, iubește, iar de nu poți, ignoră,
Un bine poți să faci și când afară plouă,
Nu judeca de fel, te rog nu critica,
Pe acel ce poate viața l-a transformat așa.

Tu poți vedea destule, chiar multe să înveți,
Când nori se adună în gânduri, nimic nu e la fel,
Nu-i vorba de virtute sau cât ești de bogat,
Dar poți fi orb în suflet, chiar de nu e pătat.

Unii se nasc așa, cu multă înțelepciune,
Mai sunt acei ce viața îi modelează bine,
Știi tu, ca pâinea caldă sunt cei ce ne încântă,
Dar uneori și noi, privim puțin pe lângă.

Tu poți schimba orice prin ură sau iubire,
Nimic nu-i mai puternic, cum știi pe această lume,
Iar de nu crezi încearcă, dar nu te otrăvi,
Iubirea este calea ce clar te va uimi.

E vorba de iertare, nu ce obraz întorci,
Când poți iubi, posibil înveți și să ignori,
Știi echilibrul vine când tu cu tine în gând,
Tu poți iubi, ierta și o poți face oricând.

Privește cu iubire, dar nu te amăgi,
Privește, taci, ascultă și iartă orice ar fi,
Privește cu iubire în primul rând spre tine,
Tu uită ce-ai iertat, așa e cel mai bine.

Sunt lucruri ce în viață începi să le deprinzi,
Știi tu, prin exercițiu și fără compromis,
Privește cu iubire, dar clar nu încerca,
Să schimbi acolo unde, se vrea rămâne așa.

The post Privește cu iubire appeared first on Doar eu.