Cazi te ridici, dar continui cu drumul,
Uneori te prefaci, chiar mimând că știi totul,
Între tot ce ai face și ce faci ți se pare,
E o cale prea lungă, sau e doar intrebare?

Chiar de pașii ți-s mici și idei pari mărunte,
Important să menții ce vedem clar în minte,
E prea simplu să spui, e doar bine sau rău,
Încercând poți vedea dacă drumul e al tău.

Între cine am fost și ce sunt, sau voi fi,
E o cale să înveți, încercând zi de zi,
Pentru cine adună așteptările toate,
Învățând să te ierți, poți vedea sunt deșarte.

Pentru tot ce ar fi fost, tot așa va rămâne,
Uneori și observi, nu e doar despre tine,
Între da și un nu, e mai bine să știi,
Să le spui deopotrivă, de e noapte sau zi.

Dacă azi te ridici, e valabil și mâine,
Mai contează ce înveți și e bun pentru tine,
Uneori se repetă, poate fi întâmplare,
Dar răbdarea se învață când dorința e mare.

Între o lecție nouă, sau mereu repetată,
Cineva ne ascultă, poate chiar ne și iartă,
E mai bine să știi să te ierți din iubire,
Este tot ce contează pentru ziua de mâine.

Tot ce faci e al tău și depinde de tine,
Tot de tine depinde dacă astăzi ți-e bine,
Prin credință înveți să respecți ce gândești,
Iar credința te învață să apreciezi si corect.

Încercările toate dacă ar fi să le aduni,
Ele îți spun cine ești, nu te abate din drum,
Între clipa de ieri si dorința de mâine,
Fii doar tu când alegi și mereu pentru tine.

Scrisoare către fiica mea…
Draga mea…
ceva diferit … ziua a XVII a …

The post Între cine am fost și ce sunt, sau voi fi … appeared first on Doar eu.

Bună dimineața, să stii, am pus de cafea, te așteaptă! Glumesc, mai ai cateva ore bune de somn, vorba unui contemporan “folosește-le cu înțelepciune” …

Vorbeam zilele trecute despre neîncredere, dar mai întâi de toate simțeam nevoia sa mă repet. În discuțiile dintre noi mereu uităm cine a fost primul … Oul sau găina? asta recunosc mă distrează maxim, dar mă și bucură în același timp!

Cum îți spuneam e o situație ingrată sa vorbești despre subiecte “fierbinți”, dar viața nu e făcută doar din lucruri drăguțe … și ca să vizitezi Raiul mai întâi trebuie sa treci prin iad… de fapt așa e și firesc, altfel nu am mai putea aprecia.

Pe de altă parte dacă aș ezita la nesfârșit ar însemna să nu mai fiu eu, ar însemna să mai “înot” în aceleași frici pe care le consider de mult vindecate.

Până la neîncredere, aș vrea să-ți vorbesc despre “ce vor unii să audă”, uneori viața te pune în situația delicată de a face și lucrul acesta. Atunci când cineva nu e pregătit să audă ceea ce ai de spus chiar e indicat să faci asta … Nu însemna că minți, efectiv te protejezi de situații neplăcute, știu sună cam egoist, dar ca să oferi armonie trebuie sa fii tu într-un echilibru perfect. Dacă vrei să fii un/o Prieten/ă adevărat/ă indiferent de natura relației ar trebui sa exprimi lucrurile așa cum le vezi tu. Cine se va supăra pe felul cum gândești, sigur nu îți e Prieten și nu mai are rost sa te afli în acel loc! Deja în locurile unde trebuie sa te explici prea mult, sau să explici felul tău de a fi, ar trebui să faci un pas înapoi, ar trebui să dispari în liniște. Nu e nevoie să spui prea multe  când “pleci” și e posibil să simți nevoia să mai “strigi” acolo unde consideri că se mai poate îndrepta câte ceva … Dar cu cât vei încerca mai mult cu atât te vei îndepărta mai mult. O viață în armonie vorbește despre șoapte nu despre strigăte, acolo unde dispare echilibrul apare nesiguranța, neîncrederea și de cele mai multe ori mult zgomot pentru nimic.

Când griurile se contopesc ai nevoie să ștergi tot și să rămâi în tăcerea albului imaculat.  Liniștea e cu mult mai importantă decât cele mai clare adevăruri. Nu încerca să umpli goluri cu alte goluri, că te vor goli de tot … cei care te vor aprecia se vor așeza lângă tine în tăcere, ceilalți vor încerca sa te schimbe în funcție de interese.

Neîncrederea ca orice frică sapă adânc și de-o parte și de cealaltă. Și ca orice frică te face irațional. Nu încerc să fac un colocviu pe această temă, nu asta e scopul! Vreau să-ți spun că odată ce treci prin anumite lucruri, când reapar … sunt evidente le observi de la distanță și nu cu prea mult efort. Cred că atunci când principiile de bază dispar se creează un dezechilibru și aici mă refer la relațiile umane.  Reciprocitatea, bunul simț, empatia, compasiunea, capacitatea de a-ți asuma, lipsa lor duce la dezechilibru. În orice caz vei întâlni și minciuna, mai mult sau mai puțin evidentă. Și manifestările sunt destul de ușor de observat, dacă vrei … precum un cățel speriat ce mușcă fără discerământ atunci când se simte atacat.

Lipsa dialogului duce de cele mai multe ori la multe confuzii, sau a dialogului trunchiat. Trebuie doar să ai capacitatea și dorința de a îndrepta toate astea. Știu că ai tendința să ajuți, ai grijă sunt cazuri când cei pe care îi “vindeci” te vor urî, e precum bolnavul după vindecare… nu va mai fi așa bun prieten cu medicamentele. Dar dacă vrei să ajuți … oferă iubire și Prietenie necondiționată. Prin iubire poți vindeca multe. Și ca o paranteză, încearcă toate formele de iubire nu te opri doar la una dintre ele…

Era o chestie cu ” self-esteem “, eu îți spun varianta mea, dă oamenilor din jurul tău toată puterea, uneori e chiar necesar să faci asta, așa vezi ce pot și unde se poziționează. Știi cum e, de multe ori când ne adresăm cuiva, vorbim mai mult despre noi, putem folosi și reversul, asta depinde doar de câtă imaginație avem.

Ștefan are o vorbă ” cu toții avem o aură, cu cât e mai vizibilă cu atât vom fi mai atacați” … Dar scopul tău nu e să fii iubită de toată lumea și sincer să fiu nici nu ar fi posibil … Scopul tău e sa trăiești în armonie cu tine, să lupți pentru planurile și idealurile tale și pe cât posibil să nu fii opțiunea nimănui. Poți aplauda oricând, dar nu te poziționa doar acolo … scriam mai sus de reciprocitate. Și nu te folosi de oameni, pentru că și ei se vor folosi la rândul lor de tine, învață să delimitezi clar lucrurile pe care nu vrei să le primești … acceptându-le? fără să vrei … le adopți.

Poți schimba orice dacă ai răbdare și voință, un singur lucru să nu schimbi “copilul din tine”, lasă inocența aia nealterată pentru că ea te învață despre iubire, despre iertare, despre bucurie, despre tot. Când schimbi asta, lumea ta se v-a schimba complet și ar fi păcat.

Sunt convins că experiența ta va fi cu mult mai bogată decât cuvintele mele care de cele mai multe ori sunt extrem de simple, de aceea nu aș vrea să le privești ca sfaturi, doar să treci peste ele. Pe unele le-ai simțit chiar tu și tare aș fi vrut sa le știi doar din “auzite”. Dar oricât aș simți nevoia să te protejez, știu că lucrurile învățate pe propria piele sunt cu mult mai valoroase. Nu o fac neapărat din generozitate, dar vreau să mă protejez … pentru că atunci când tu suferi odată, eu sufar de zece ori mai mult și tare nu aș vrea să sufăr pentru lucruri nesemnificative!

Știu că înțelegi fiecare frază, fiecare cuvânt, deci nu simt nevoia să dezvolt mai mult, nu știu care a fost primul, dar oul e cu mult mai frumos!

Te iubesc, te pup, “ai grija despre tine”,
apropo sper sa nu mă lași sa termin cafeaua singur …

Scrisoare către fiica mea…
Draga mea…
ceva diferit … ziua a XVII a
…atunci cand liniștea nu mai e atât de apăsătoare.
Compasiune vs Iertare

The post ceva diferit … ziua a XVII a appeared first on Doar eu.

Scrisoare către fiica mea…
Bună dimineata, știu că nu te-ai trezit, dar îți scriu aceste rânduri pentru atunci cand îți vei savura cafeaua. Se îngână ziua cu noaptea și aroma de cafea  aproape te face sa nu mai simți aerul rece al dimineții, la mine cafeaua e gata …

Aș fi formulat oricum, dar mi-am adus aminte că unele fraze sunt folosite excesiv și aproape a dispărut frumusețea lor. Sunt sigur ca tu înțelegi semnificația fiecărei fraze, fiecărui cuvânt, uneori nici nu mai e nevoie sa le rostim …   Candva cineva mi-a spus ca te poate speria intalnirea ta cu tine în aceeași încăpere. Mă face sa zâmbesc acum acele gânduri, acele amintiri.
Scriam despre echilibru, dar la fel de importantă este și odihna, nu incerc sa dau o definiție a termenului medical, o fac alții mult mai bine decât mine … Dacă risipești timp, resurse, emoții, pe momente neimportante, atunci cand vei avea nevoie de ele, sigur nu vei face față. Am putea compara cu lacrimile, dacă le risipești doar pe momente de tristețe, nu le vei mai avea atunci cand trebuie să “plângi” de Fericire!

Momentele extraordinare din viața ta, vor veni atunci când ești pregatită să le înțelegi, vor veni în liniște, fără prea mult zgomot și atunci când te aștepți mai puțin. L-am innebunit pe Ștefan cu întrebarea asta “când ești sigur?”… mă rog e din alt domeniu, dar e valabil cam în orice … Răspunsul lui a fost mereu constant “efectiv vei ști”.
Ce-i drept lucrurile unice, cer timp, răbdare, atenție, nu le poți obține oriunde și în compania oricui, ai nevoie sa știi ce sa ceri? și unde să cauți? Să ceri impropriu zis, dar nu te aștepta la minuni acolo unde nu vor exista minuni. Și un mic detaliu ar fi … sa avem maturitatea să înțelegem ceea ce primim, pentru că se mai întâmplă uneori sa fim dezamăgiți de propriile alegeri …

Amprenta ta e cea mai solidă moștenire, nu-ți poate fura nimeni asta și dacă nu ești pregătită să dai tot ce poți atunci când chiar e necesar, vei lăsa doar jumătăți de măsură. Stai linistită oricum vei fi privită distorsionat,  dar oamenii importanți din viața ta te vor privi la adevărata  valoare și cred că merită tot efortul.

Fiecare “lecție”, fiecare încercare, te vor ajuta să deschizi într-o zi o pagină memorabilă și cu siguranță nu te vei putea înșela de unicitatea ei. Avem tendința să anticipăm viitorul tocmai pentru a nu mai suferi, dar blocând lucrurile “rele” să apară vom bloca și lucrurile bune sa pătrundă în viața noastră. Trebuie doar să știm sa alegem … și uneori e important cu cine vorbim despre alegerile noastre.

Fă lucrurile în felul tău, pe cât posibil diferit și nu încerca să mulțumești pe nimeni, la final de zi tu trebuie sa fii mulțumită. Și pe cât posibil deși timpurile o cer nu încerca să răspunzi doar cu ce vor alții să audă, după cum spuneam amprenta ta rămâne unică, trebuie doar să o lași!

Dacă ții cont de cateva elemente vei avea plăcerea să savurezi cafeaua zâmbind în fiecare dimineață! Viața e cu mult mai frumoasă și mai complexă decât putem noi să o descriem în cuvinte!
Poftă bună la cafea! Te iubesc!

Scrisoare către fiica mea…
Draga mea…
ceva diferit … ziua a XVII a
…atunci cand liniștea nu mai e atât de apăsătoare.
Compasiune vs Iertare

The post Draga mea… appeared first on Doar eu.

Știi? am învățat atât de multe lucruri în ultimul timp, încât ai fi surprinsă cât de puține știm, dar nu-ți fie teamă, fiecare are un moment când conștientizează în ce punct al existenței sale se află. Și pe măsură ce învățăm, ne dăm seama cât de puține lucruri știm! Mulți numesc asta experiență, unii lecții de viață, fiecare își alegea definiția care sună mai bine și care-i convine. O să te mire, unele lucruri cărora nu le dai importanță o sa se repete iar și iar, tocmai pentru că nu le dai importanță!
Și atunci apare întrebarea, ce-i drept pertinentă “păi nu e ca la școală?” Probabil că nu, pentru că nu ne-am născut să primim lecții, ne-am născut fiecare cu un scop!
Dumnezeu, Allah, Buddha, s-au cum vrem noi să numim, nu a deschis o școală online pe pământ să ne predea nouă lecții! Mă rog e o discuție mult prea filozofică să o abordăm acum, dar în esență, ar fi împotriva creației ca cineva să te certe, s-au să-ți predea mereu lecții.

Bine sau rău, bun sau greșit? Depinde din ce perspectiva privești, ca să știi multe, trebuie sa experimentezi multe. Nimic nu v-a ieși din prima, nici un lucru, dorință, sau cum vrei să numești tu, poate doar din întâmplare, sau noroc. Un lucru ce l-am învățat de la viața e sa nu mă bazez pe noroc! Pentru ca e limitat și de cele mai multe ori îți v-a aduce  doar deziluzii și poate niciodată lucruri concrete. Așa vei învăța din experiențele tale, din greșelile tale, din frământările tale, poate din nopțile tale nedormite. În primul rând trebuie să-ți dai voie să greșești și să nu repeți aceleași lucruri pe care le numești greșeli și care de fapt sunt parte din procesul de creație. Pentru că toți ne-am născut creatori, unii își dau seama de puterea asta magică foarte devreme, unii puțin mai târziu și unii poate de loc.

Bine sau rău, depinde cine încearca sa definească acești termeni, nu încerc sa fac o radiografie a omenirii, dar oamenii au speculat mereu și au denaturat termeni pentru beneficiul propriu. Îmi vin în minte doua exemple, nu știu dacă sunt cele mai potrivite, dar sigur îți vei da seama … Evanghelia după Ioan, Iisus spune “Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei.” Deci cu toții greșim sau putem greși. Al doilea exemplu e războiul rasial și indiferent de ce parte te poziționezi vei fi în opoziție. Dar nu vreau să-ți vorbesc despre credința sau atrocități, important e sa nu judeci pe nimeni indiferent de situație și să accepți că oricine poate greși inclusiv tu. Am încredere că vei observa singură că greșeala e parte a învățăturii și parte a creației tale.

Lucrurile făcute de tine sunt cele mai frumoase, pentru că ai investit timp, emoții, vise, de foarte multe ori sacrificii, pentru că lucrurile care durează se creează în timp. Cu toțiii ne temem să nu greșim, dar pierdem esențialul, nu putem face ceva doar din auzite. Nu te poți numi creator, necunoscând procesul creației, nu poți simți viața dacă nu știi cum apare “viața” Dacă nu știi cum miroase o floare, probabil vei reține doar culorile ei, dacă nu vezi cum iese un pui din găoace nu vei simți niciodată acea emoție. Și viața în esența ei înseamnă să trăiești cu emoție fiecare clipă.

Nu pot să-ți dau sfaturi, pentru că acum nici eu nu aș asculta sfaturi fără să le experimentez, fără sa știu dacă mă ajută sau nu mă ajută. Un lucru știu sigur ca îmi voi face timp pentru orice întrebare pe care o vei adresa și voi răspunde cu sinceritate așa cum mă pricep în acel moment. Pentru ca omul cât trăiește învață, nu?

Te iubesc!

Scrisoare către fiica mea…
Draga mea…
ceva diferit … ziua a XVII a
…atunci cand liniștea nu mai e atât de apăsătoare.
Compasiune vs Iertare

The post Scrisoare către fiica mea… appeared first on Doar eu.