Abstracte ne sunt multe,
Dar uneori din joacă,
Găsim similitudini,
O inimă tradusă de mintea îngândurată.

Abstract este norocul și fericirea poate,
Prietenia, e un cuvânt abstract se pare,
Abstractă este viața, trăită în definiții,
Abstractă e gândirea ce pune doar condiții.

Un ciripit șăgalnic, un fluierat de mierlă,
Vezi tu acest concret, o lume îți oferă,
Dar de te lași purtat, de vise efemere,
Concertul știi devine, tot un abstract fierbinte.

Noroc, e când vorbim de-o sumă importantă,
Noi nu vorbim de bani, dar sunt de luat în seamă,
Iar când nu mai apare, acest abstract noroc,
Devine enervant, un demon echivoc.

Ce poate fi mai trist, când tu nu înțelegi,
O ușă se deschide, știi uneori mai lent,
Iar nervii de apar la uși ce se închid,
Tu nu ești portărel, deci să zâmbești subtil.

E derutant momentul, când lecția învățată,
Vezi tu, este predată de o persoană dragă,
Destin, sau Universal, sau cum ai vrea sa-i spui,
Descrie imposibil, când crezi că știi destul.

Abstract sau poate nu, sau chiar lipsit de sens,
Zâmbește că exiști și că respiri și ești,
Tu mulțumește astăzi, că poți vedea și mergi,
Nu mai contează cui, doar spune mulțumesc.

E un noroc să ai, persoane în jurul tău,
La Oameni mă refer, dar e un subiect tabu,
Știi, viața ne presară, un pic din fiecare,
Deci e abstract să spui, mereu că nu se poate.

The post Abstract appeared first on Doar eu.