De poți a fredona, prin picături de ploaie,
Desculț privind cum totul în jurul tău renaște,
Nimic nu te învață, mai bine ca natura,
Cum să trăiești discret și simplu în a cunoaște.

De poți a asculta și dincolo de vorbe,
De poți privi în ochi, oricând fără regret,
O inimă atingi, nu doar rostind cuvinte,
Învață de la cel ce este și modest.

Privește bucuria ce în copil se naște,
De poți, tu împrumută, același simplu gest,
Minunile se nasc când e curiozitate,
Iar joaca uneori, devine al nostru crez.

Un curcubeu încântă mereu a ta privire,
Dar vezi tu după ploaie de obicei apare,
Orice furtună ar fi se stinge de la sine,
De poți, tu nu fi astăzi acea încrâncenare.

Tu lasă-ţi visul liber în răsărit de soare,
Dar știi căldura vine, doar numai din iubire,
Iar cel ce prețuiește o vorbă de la tine,
De poți să-i fii și sfetnic și far în depărtare.

Fii tu acel ce poate să vadă doar iubire,
Fii liniștea ce șterge un ego răzvrătit,
De poți nu încerca să schimbi întreaga lume,
Iar celui ce iubește să-i fii tovarăș bun.

The post De poți … appeared first on Doar eu.